vineri, 4 iulie 2014

M-am obisnuit...

Dupa cum se pare ca mi-am facut deja un obicei, si-n aceasta vineri, dupa terminarea serviciului am decis ca o plimbare prin parc ar putea linisti apele tulburi din mintea brazdata de suvoaiele unei saptamani agitate.
 Aleile largi si primitoare, oamenii imbibati de placuta proximitate a week-endului si jocul copiilor nazdravani, m-au deconectat usor de la perfuzia toxica a rutinei birocratice.
Catre finalul plimbarii, in timp ce pasi-mi cautau iesirea din parc, am revazut-o pe Ioana. Ne-am zambit in timp ce consumam agale distanta dintre noi, iar discutia amicala care a urmat, desi saraca in detalii personale, confirma parca placerea de a ne fi cunoscut candva...
La incheiere, dupa deja traditionalul "ma bucur ca ne-am revazut!" a mai zis ceva:"ca-i palce zambetul meu si ca se vede ca-s fericit".
Desi probabil trebuia sa multumesc frumos si sa nu mai spun nimic, totusi n-am rezistat ispitei de a intreba: "de ce spui asta?".
Putin mirata de intrebarea mea, a raspuns: "pentru ca-mi pari senin, iar zambetul iti este evident de la o posta, e clar ca ai gasit ce-ti doreai..."
De data aceasta i-am multumit zambind demi-sec si finalizand conversatia cu o ultima replica:

"Nu, n-am gasit... doar ca m-am obisnuit sa nu mai caut in ceilalti linistea pe care, inainte de toate, trebuie s-o gasesti in tine!"





30050

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu