marți, 31 august 2010

ULTIMA ZI DE VARA...









O VARA CONFUZA...

M-a prins oarecum in off-side, se incrunta la mine cu o privire suspicioasa de parca n-as fi fost demn sa-i respir aromele si sa ma bucur de caldura "ei"... poate avea dreptate sa ma eticheteze astfel desi... nici macar nu ma cunostea suficient incat sa-mi dedice asa un dispret...
N-am stiut prea bine cum sa reactionez asa ca... i-am zambit oarecum impacat cu ideea ca totul se va incadra in limitele obscure ale unei relatii de context... fara scuza sau... pretext...
Desi un pic cam trista povestea acestei superficialitati, cred ca uneori este mai bine sa-i(ti) stii limitele inainte de a te implica intr-un joc ale carui singure "trofee" vor fi doar amintirile si ale lor minunate variatiuni (de cele mai multe ori) amare...
Am incercat sa gust sub privirea "ei" atenta, iluzia unor interferente fara happy-end.
M-a dus la mare ratacindu-ma singur printre valuri energice, si-a presarat razele-i fierbinti alaturi de mine pe drumuri serpuite de munte, a incercat sa-mi racoreasca focul din suflet cu furtuni salbatice, in stropii carora parca incastrase pedepse pentru fiecare cuvant cald nespus, sau fapta frumoasa neterminata, ma certa si totusi ma lasa sa-i gust fiecare ispita ce-mi parea interzisa, poate doar ca sa-mi arate ce pierd, sa faca din efemeritatea "ei" un drog fara de care sa nu pot intelege sensul zambetelor...
Cand zambea si ea (desi foarte rar), am incercat sa-i rapesc expresia fericirii si s-o ascund printre imaginile imprastiate aleator pe un HDD, intr-un folder sec pt altii azi, si pentru mine in ieriul de poimaine, numit Vara 2010

"Acei oameni (candva) minunati si... zambetele lor (sezoniere) trecatoare... "


Poezie neterminata, o voi finaliza in aceasta seara ;) sau... poate e deja gata, maine, sa vedem ce iese...

M-a parasit VARA

Din prea multele-i confuzii,
M-am ales doar cu iluzii
Iar din soarele fierbinte,
Ii presar bronzu-n cuvinte;


Urme de pasi sculptate-n nisipul de plaja;
Saruturi furate, ispita si...vraja
Nopti albe ratacite prin vreme,
Asta e urma ce timpul ti-o cerne;


Raza verii incet paleste,
Dar o soapta ma trezeste,
"Deranjez?" ma-ntreaba Doamna
Si-mi zambeste:"Eu sunt... Toamna!"

video

luni, 23 august 2010

Sunt mandru sau mi-e rusine ca-s ROMAN ?!?


Povestea dezmostenirii de "crunta demnitate" de a fi ROMAN & cum am ajuns un popor de cersetori condus de (ne)oameni care merita sa le fie incoronate partile dorsale de vestita teapa a lui VLAD...

ar mai lupta cineva pentru o astfel de tara intr-un presupus razboi???

CLIP

PARTEA I

Inca de mici am invatat cu totii ce tara demna si mandra am mostenit de la strabunii nostri, cum Burebista aduna bietele triburi si pentru prima data sadea ideea unei unitati... apoi cum faimosul Decebal il infrunta neinfricat pe inteleptul strateg Traian, preferand sa-si puna singur capat zilelor decat sa se lase prins viu, si cum din contopirea celor doua legende a inceput sa prinda contur inca o natie...
Dupa vremuri tulburi ni se spunea de Basarab Intemeietorul, apoi amestecati in mintea mea si totusi ca un semicerc de colosi stand de straja si totodata marturie a vitejiei si demnitatii, urmeaza nume care nu mai au nevoie de nici un fel de prezentare (si totusi nu ma voi abtine)
Mircea cel Batran, "un batran atat de simplu dupa vorba dupa port..."
Stefan cel Mare, cea mai reprezentativa figura a Moldovei cu o domnie de aproape jumatate de secol, descris de popor astfel: "Ștefan Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai mândrul soare."
Vlad Tepes, recunoscut pentru ambitia si salbaticia de a impune cinstea si ordinea prin metodele faimoase evidentiate chiar din supranume ;)
MIHAI VITEAZUL, vestit Ban al Craiovei menit sa devina Primul Domn al Tarii Romanesti, Transilvaniei si Moldovei "Asta-i pofta ce-am poftit" - replica din filmul cu numele domnitorului, pe care Amza Pellea o spune in rolul vietii sale intr-un mod in care si acum reamintindu-mi se zbarleste pielea pe mine, as putea sa jur ca acest actor s-a nascut sa ne arate cum era Primul Domnitor ce si-a strans toti cei trei "copii" laolalta "PLANUL DACIC".
Alexandru Ioan Cuza si a lui "ultima" Unire...
Spuneam un semicerc de colosi, stiu ca am omis nume mari dar doar acestea le-am cules acum...

Cu ceva timp in urma, cand imi plimbam pasii prin minunatul parc Herastrau si am dat peste un rond de statui, cu capatanile unor persoane de care n-am auzit in viata mea, dar am aflat ca erau intemeietorii Uniunii Europene, mana care ne hraneste, dorinta noastra apriga implinita, ... va mai amintiti cat de disperati eram sa intram in Europa??? aveam si ceas in centru care numara inpoi clipele pana la orgasmica integrare... e totusi ceva ciudat... se spunea ca ne va fi mai bine, cred ca am facut noi ceva gresit pt ca... si idiot daca esti, tot observi de la o posta ca suntem in mare cacat, tu nu simti asta cand tragi aer in piept, pute...?
Dar stati! ca n-am terminat cu statuile, ca am un pitic pe circumvolutiuni, ce dracu cauta alea acolo? ce descreierati au platit pentru acele capatani imprastiate circular? mai are sens sa va spun ca NOI? neah... romanii este inteligenti bre, se prinde singuri de cata intelepciune zace "in aste doua maini" in care inca " mai curge un sange de roman", iertat sa fiu dar daca sangele e de vina, incep sa cred ca romanii nu erau pe cat de inteligenti pareau ei si imperiul lor, sau poate Bacchus e vinovat, ar fi trebuit sa-i punem sa sufle in fiola, mama lor de betivani!!! (nu intamplator intelepciunea "zace in maini", refuz sa cred ca asa ceva a fost gandit cu capul cuiva)
Si ce mandri ne plimbam printre ele, ne facem poze cu persoanaje abstracte, avem ce pune pe hi5, pe facebook, la avatar, in albumul personal samd., statui de oameni intelepti nu gluma, realizate la initiativa conducerii acestei minunate tari, conducere ale carei buze duhnesc de aroma rahatului din cur(tea martiala)ul Europei, pai la cati euroi si-or fi luat, inclusiv la "operatiunea statuile" cui sa-i mai pese ca le pute gura, oricum sunt in aceeasi cocina si mananca din aceeasi troaca.
Totusi piticul de mai devreme nu-mi da pace... si ma tot freaca cu o intrebare... cam cum ar fi fost daca acolo in loc de necunoscuti fara insemnatate pt noi, ar fi fost DOMNITORII NOSTRI, daca acolo era un semicerc, sau cerc daca au vrut ei musai, cu toti cei ce au facut din natiunea asta ceva cu care sa fim mandri, sa fie ei acolo pentru prima data TOTI, sa simti ca ti se face pielea de gaina , ca esti demn si creste inima in tine de fiecare data cand treci pe langa ei, iar in mijloc o harta, o harta cu toata romania, inclusiv cu bucatile ratacite prin straini si dupa care degeaba tanjim.


Ei nu sunt trecutul nostru, nici uitarea sau personaje din carti expirate, ei sunt copilaria, adolescenta, si maturiatatea acestui popor... uneori s-au impiedicat, dar n-au facut-o decat pt a invata cum sa se ridice iar si iar si iar... mai puternici, SA NE RIDICE...
IAR NOI... CE SUNTEM ACUM??? NOI SUNTEM BATRANETEA ACESTUI POPOR, AM DUS NATIA ASTA LA PENSIE IN DOAR 20 DE ANI(LOR LE-AU TREBUIT 2000 DE ANI SA O CLADEASCA) , PENSIE CARE PANA SI PE ACEEA O REDUCEM LASANDU-NE TARA SA MOARA DE FOAME...
Orice s-ar zice, si oricat am da vina pe conducere, nu ei sunt de vina, NU DOAR EI, ci si noi ca i-am suportat... INSA PANA CAND ??? POATE CA UNII DINTRE NOI AR TREBUI SA-SI AMINTEASCA IMNUL TARII: DESTEAPTA-TE ROMANE (ca tare mult mai dormi) sau poate aceste "desteapta-te" nu se refera la trezire ci la prostia romanului...

Acolo intre acele statui l-as fi pus pe Basescu si pe toti cei ce cu "smerenie" au violat in cele mai perverse moduri cu putinta inocenta acestei tari, sa-si depuna juramantul, sa simta ca a conduce o tara nu este un privilegiu, ci o responsabilitate ETERNA, sa simta povara milioanelor ce au adormit pe veci hranind pamantul acestei tari, dar si a celor ce vor veni, sa simta cum el este punctul de confluenta al trecutului cu viitorul, Presedintele trebuie sa aiba grija de tara, nu sa o chinuie, daca nu poate face asta, din demnitate trebuie sa renunte inainte de a o betegi de tot...
El nu este nici IERI si nici MAINE, este AZI... IERIUL DE MAINE !!!
acum te intreb...

ESTI MANDRU SAU TI-E RUSINE CA ESTI ROMAN ?!?

P.S.: Daca simti ca te-ai trezit, nu tine doar pentru tine acest gand, imparte-l cu mine ( cu noi) comenteaza aici, spune-mi ce simti? ce crezi? ceea ce te rog sa faci si cu povestea de mai sus, daca simti ca merita citita nu ezita sa i-o arati si altcuiva, poate tu o sa fii cel care-l trezeste. Iti multumesc si eu in numele primitorului :)

... unde-i unul nu-i putere... (link)







marți, 17 august 2010

FELICITA (eternitatea primului meu sarut !)

In primul rand o sa-mi cer scuze pentru calitatea sunetului din clipul asociat titlului, dar am dorit in mod special un videoclip al melodiei in care ei cantau amandoi, o sa intelegeti mai tarziu un pic de ce ;)

FERICIREA
Sunt sigur ca toti i-au simtit delicatetea aripilor, fiorii asociati momentului in care nu-ti pasa de nimic altceva decat de acea senzatie unica si de cel(cea) care sta la originea unei astfel de trairi, fie ca este o realizare mult asteptata, o intamplare fericita, sau poate chiar incununarea tuturor lucrurilor in care ai crezut si au ajuns in acel punct de convergenta pentru a-ti smulge un zambet unic, poate chiar si o lacrima...
Atat de firava si totusi de-o grandoare incomensurabila, o clipa suspendata in afara timpului, un univers numai al tau, cea mai fericita intalnire cu destinul...
Ma simt tentat sa intreb ce-i fericirea pentru tine? cum a evoluat zborul ei pentru sufletul tau, iti mai culeg fericirea lucrurile marunte de odinioara?
Eu simt ca... fericirea e altfel ACUM, este mai superficiala, mai efemera, imbraca forme dintre cele mai volubile si ... ma simt vinovat ca intensitatea ei nu ma mai satisface la fel ca inainte. Dar pentru a nu-mi trada stima de sine voi renunta la aceasta culpabilitate pe care insa mi-o voi asuma. Poate ca pretentiile mi-au crescut, sau poate ca am ajuns la varsta la care n-au mai ramas experiente virgine pentru mine si implicit acel "thrill" unic a disparut.
Ideologic vorbind viata este ca o bucata de drum pe care trebuie sa o strabatem cat mai corect, realizandu-ne dorintele cele mai profunde fara a intra in conflict cu ale altora si fara a ne lasa distrasi, tocmai pentru a putea atinge fericirea noastra, nu un substitut impus de altcineva care stie mai bine ce avem noi nevoie.

UFFF! CE DE TEORIE, LA NAIBA ! HAI MAI BINE SA POVESTIM :

Am sa omit de aceasta data experientele copilariei care-mi dadeau acea senzatie si... am sa ma opresc in mod special asupra unui moment unic:
Era noaptea de revelion(1995-1996 cred)... imprenuna cu prietenii mei din copilarie,( sa le spunem S si M) ne-am dus la veriosoarele lor pentru a petrece impreuna "marea noapte" la un bairam asa cum se facea odata, cu casete audio pe care daca dublul casetofon nu functiona bine, le derulai cu pixul si sperai ca te apropii cat mai bine dupa ochi de melodia preferata, cu vinul de tara impanat de o sampanie Zarea sau daca erai mai interesant te afisai cu un Angelli/Cuvee-Imperial ; detalii neimportante pt esenta povestii, de precizat ar fi insa ca asta se intampla intr-un orasel dragut de provincie nu prea departe de stimabila capitala, iar eu eram..."tipu' de la Bucuresti" ceea ce intr-un tarziu am aflat ca desi era iritant pt baieti, pe fete le cam intriga ;)
Ne tot agitam noi cu pregatirile acolo, mai intinde o instalatie, mai adu cate ceva de rontait (nu erau asa de multe optiuni ca acum), baga filmul in aparat si roaga-te sa iasa cat mai multe poze, aranjeaza-ti freza ca in curand vin fetele si... poate poate iti place si tie una careia nu-i vei fi indiferent ( pe atunci nu eram prea curajos, dimpotriva eram de-a dreptul timid, scoteai cuvintele cu clestele de la mine si... habar nu aveam cam ce trebuie facut sa poti vb cat de cat placut cu o fata incat sa o faci sa-si mai doreasca sa te reintalneasca, in schimb imi amintesc foarte clar ca aveam un tic sa-mi bag mainile in buzunar si sa imping de parca as fi fost un strut si buzunarele erau nisipul meu, cert este ca acest gest m-a facut sa rosesc in liceu, cand dintr-un impuls de a vb cu o fata pe care o invitasem de-o parte pt a lega o conversatie, in timpul simulatei discutii... de-o data buzunarele au cedat... culmea amandoua odata, ea m-a intrebat: ce ai facut? , iar eu... mai rosu ca o patlagica amutisem de rusine)
Deci ma aranjasem cat de cat, sufrageria era apta sa primeasca 10-15 invitati si... momentul mult asteptat, invitatele necunoscute ... 2 dintre ele pareau interesante, una in mod special era mai oachesa si... parca mai impulsiva, macar ea sa fie daca eu venisem cu buzunare blindate pt a rezista presiunilor extreme ;)
Depasind momentul prezentarilor, ajungem la momentul in care eu puneam o melodie slow si... numaram in gand pana la 10 sa-mi fac curaj sa o invit la dans, dar... vaileleu! surpriza cealalta vine la mine si ma trezesc pana sa-mi dau seama ce se intampla dansand cu ea, eram confuz, parca-mi placea mai mult cea finutza si oachesa, avea asa o privire de... vino-ncoace, dar... nu era rau nici asa, mai ales ca am vazut ca se uita cam urat, mi-am zis ca e de bine si mi-a venit neinspirata idee sa fac o gluma "inteligenta" cand am trecut pe langa ea : vezi daca tu nu n-ai venit prima, m-ai pierdut! ( nu stiu ce-a fost in capul meu si de ce am zis asa ceva, insa efectul a fost integral negativ, pt ca apoi urma alta melodie slow si... nu numai ca nu s-a pus problema sa danseze cu mine dar a plecat la bucatarie, nu inainte de a-mi arunca acea privire in care erau bine impregnate cuvinte de repros) imi venea sa ma iau la palme, de ce naiba a tb sa bravez???
A venit ora 0 , am ciocnit un pahar de sampanie, ne-am cam evitat dar pana la urma tot ne-am pupat protocolar pe obraz, tipa cu care dansasem ma tot tinea de vb, era draguta dar... lipsea ceva, imi era mintea in alta parte, la ceea ce nu poti avea, ca asa e intotdeauna, nu?
Eram ca pe ace, imi tot faceam scenarii in minte, il intrbam pe M ce sa fac, cum sa o dreg, cum sa o invit la dans si sa nu ma trezesc ca ma refuza pt ca n-as mai fi fost capabil sa o fac iar dupa un asa "esec enorm" el imi tot zicea sa ma duc iar la ea dar eu nu si nu; pai iti dai seama ce tragedie era daca ma expedia? prea riscant!
imi ramasesera 2 alternative, ori continuam sa ma distrez fara sa o bag in seama, ori faceam si eu pe bosumflatul. Recunosc ca am stat un pic pe bara cam tuflit dar... apoi m-au apucat nervii, pai bine mai, sa-mi strice mie o fitzoasa seara, pfoaaa! ia mai da-o incolo de mironosita,m-am mobilizat si pt urmatoarea ora am dansat non-stop pana m-au trecut toate transpiratiile, si cu tipa cealalta si cu verisoarele prietenilor, am dansat cu tot ce am prins, inclusiv cu matura la un moment dat (Joe Cocker) ;)
Am observat ca la inceput ma ignora si era botoasa, ca dupa un timp a plecat la bucatarie, apoi ca venise si... cauta ceva pe casete, dintre care unele erau ale mele si... desi tare m-as fi dus sa vad ce cauta, nici d'al naibi nu m-am mai dus...
Apoi a pus o melodie, incepea cu o chitara si era slow... eu dansasem si eram rezemat de biblioteca, cred ca Scooter fusese inainte, era mai energica asa ca nadusisem, dupa cateva secunde in care doar am ascultat am vrut sa plec spre baie sa ma spal putin pe fata si apoi sa ma linistesc un pic dar... cand a vazut ca ma indrept catre usa...a venit glont spre mine si m-a intrebat unde ma duc, am vrut sa spun ca la baie dar... ma luase deja in brate, dansa cu mine... eu... ma miscam impreuna cu ea dar inca eram suprins cred ca mi-a luat cam un minut sa ma trezesc si sa ma bucur ca sunt in pielea mea, dupa care am strans-o in brate tare, foarte tare, stiu ca a ridicat putin privirea spre mine si a tras aer in piept oftand, spunand parca: "ce ma fac eu cu tine" melodia s-a terminat(Toni Braxton-Unbreak my heart) noi inca dansam... singuri, iar cand cineva se indrepta spre casetofon parca imi venea sa rog sa mai lase un pic linistea aceea, macar sa terminam dansul...
Am vorbit ceva timp, nu stiu prea bine ce, nu o auzeam, eram doar fericit ca lucrurile se asezasera astfel, stiu ca imi povestea ceva si eu ma uitam la ochii ei, la nas la buze.... imi placea mirosul ei, incercam sa o asimilez parca-mi era teama sa n-o uit, sa nu ma trezesc a doua zi ca nu stiu cum arata...
Nu peste mult timp a trebuit sa plece, era... 6 cred, am intrebat de ce nu mai ramane dar mi-a zis ca are treaba si niste drumuri de facut. Am iesit pe holul blocului sa o conduc, momentul in care se pregatea sa spuna ultimele cuvinte m-a prins atat de aproape de ea incat pana si eu m-am speriat, nu mai sarutasem niciodata, in mintea mea exersasem acest scenariu de mii de ori dar acum... parca timpul ma rupsese de tot, daca ar fi fost un film cu siguranta acel moment ar fi fost prezentat cu paralela intre ticaitul unui ceas si ... bataile inimii mele, care se rareau incet incet pana cand... a fost o clipa in care totul s-a oprit pur si simplu, eram doar eu si ea, ne despartea un milimetru, habar nu aveam ce sa fac, si nici ce gust au buzele unei fete, habar nu aveam cine sunt eu sau cine este ea, habar nu am nici acum cum sa pun acel moment in cuvinte astfel incat sa nu simt ca l-am descris prea timid...
in clipa in care buzele mele i-au atins buzele, stiu ca m-a trecut un fior din crestetul capului pana-n varful degetelor, un fior de foc si de gheata, stiu ca poate e doar in mintea mea, dar ... avea buzele fierbinti si moi, gustul ei... era ceva inedit... sa-i mangai incet limba si sa o strang in brate... desi cred ca n-a durat mai mult de 7-8 secunde pentru mine a fost o eternitate, ETERNITATEA PRIMULUI MEU SARUT !
a plecat ... eu... eram pur si simplu amortit, m-am rezemat de perete pt ca simteam ca nu pot si nu vreau sa plec de acolo, priveam in gol si aveam un zambet tamp pe fata, ERAM FERICIT!
Nu-mi amintesc prea bine drumul spre casa, stiu doar ca atunci cand mi-am pus capul pe perna eram coplesit de acea senzatie, de parfumul ei, de zambetul ei, de gustul ei, era clar MA INDRAGOSTISEM...
Habar nu aveam cati ani are, abia apoi am aflat ca era mai mare cu 4 ani decat mine ...probabil si asta va fi contat enorm in dezvoltarea mea ulterioara, la faptul ca desi pot aparea discrepante, pentru mine niciodata varsta nu a contat mai mult decat senzatia pe care o ai langa cineva care-ti este drag.

Hai sa revenim la clipul de la inceput... l-ati privit? nu-i asa ca se vede fericirea pe chipul lor, nu-i asa ca se simt impliniti, nu-i asa ca aceasta melodie, care poate va place sau nu, are sens cantata de ei amandoi, acel duet implinind de fapt o viziunea a fericirii... NU-I ASA?
Daca veti privi cu atentie primul clip, la refren, putin la primul dar mai ales la ultimul se va observa clar ca ei nu doar canta aceasta melodie ci au si o poveste impreuna, canta o fericire impartita.
Imi aduc aminte cand eram mic ca-i spuneam mamei ca si eu o sa am o nevasta frumoasa ca Romina, imi placea foarte mult, imi placeau trasaturile ei, acum cativa ani am revazut intamplator acest clip si... mi-am amintit de ea si de ce spuneam, acum special am incercat sa-mi dau seama daca-mi mai place si... DA, IMI PLACE! E de-o finete rara si e oachesa, il are pe vino-ncoace ;)

Iar acum CLIPUL 2 (click)
Spuneti-mi va rog ce lipseste ?
Mai are acelasi farmec?
Se mai impleteste la fel?
Ce sens mai are " la nostra canzone d'amore"?

Iar acum pot sa intreb : CE ESTE FERICIREA PENTRU TINE ???



P.S.: Daca mica povestioara ti-a smuls macar un zambet, sau ti-a dat o traire dincolo de rutina, nu tine doar pentru tine acel gand, imparte-l cu mine ( cu noi), ceea ce te rog sa faci si cu povestea, daca simti ca ar fura acelasi zambet si altcuiva nu ezita sa i-o arati. Iti multumesc eu in numele primitorului :)

joi, 5 august 2010

LA MUNTE (...te astept de-o vesnicie, te-ntalnesc o data-n viata) VS. MASEAUA DE MINTE (...un fleac, m-au ciuruit)

Hai sa plecam din Bucuresti !
Oare unde... la mare se anunta cod rosu la radiatii, e
rau! pesti morti asa ca preferand ceva mai relaxant si mai tonifiant am ales... plaiuri mai stancoase, mai presus de nori si stele...
De cateva luni in urma unor radiografii aflasem ca maselele de minte aveau o pozitie ciudata, au crescut in plan orizontal ancorate in capatul mandibulei impingand in ultimele crescute normal.

Muntele intotdeauna a exercitat o atractie aparte asupra mea asa ca ispita unui week-end departe de orasul fierbinte nu m-a lasat indiferent, am ales un traseu nici prea complicat dar nici zgarcit in peisaje si satisfactii efemere: Bucuresti- Pitesti - Curtea de Arges- Vidraru- Transfagarasan - Balea - Cartisoara.

Vorbisem atunci cu un stomatolog din zona si-mi spusese ca nu este o extractie simpla si ca trebuie operata fiecare, respectiv trebuie indepartata gingia iar apoi daca osul permite se va extrage maseaua, ba mai mult mi-a si dat numarul cuiva priceput de la chirurgie OMF cu indemnul plin de incredere sa ma duc la el ca este foarte bun.

Desi mi-ar fi placut sa fim mai multi am plecat doar 4 dar poate data viitoare vom fi mai multi poate chiar noua... si cu sergentul zece :)

"Plecat-am noua din Vaslui,
Si cu sergentul, zece,
Si nu-i era, zau, nimanui
In piept inima rece.
Voiosi ca soimul cel usor
Ce zboara de pe munte,
Aveam chiar pene la picior,
S-aveam si pene-n frunte.
Toti dorobanti, toti caciulari,
Romani de vita veche,
Purtand opinci, suman, itari
Si cusma pe-o ureche..."
(V. Alecsandri - Penes Curcanul)

Vinerea ce tocmai a trecut, am decis ca trebuie sa fac ceva cu masele mele si ca trebuie sa las de-o parte ezitarile (de inteles pt oricine se duce sa fie chinuit) incurajandu-ma ca asa este mai bine si ca cu cat o lalai mai mult, o sa fie mai dificil apoi... zis si facut, am sunat doctorul respectiv si... el cu draga inima m-a invitat luni sau marti cand doresc; am preferat marti suna mai... departe :) asa ca ramasese stabilit.

Am plecat pe la 7 a.m. din mareata capitala si am savurat cu placere prima noastra autostrada A1 care trebuie sa recunosc ca a fost destul de libera si cu o mica exceptie unde drumul era ingustat si se circula pe o singura banda totul a fost OK.

Luni seara surpriza, exact cand ma pregateam sa-l sun pentru confirmare, (asa imi place mie sa fac, nu de alta dar am dat peste multi neseriosi in viata asta, pt care punctualitatea nu reprezenta ceva demn de respectat) ma suna el si-mi spune ca nu mai poate marti sa o lasam pe miercuri la 16.30 sa fim siguri ca nu apar probleme... am acceptat stiind ca seara-i mai racoare si sigur n-o sa vreau sa defilez prin canicula in starea de dupa.

Spre Curtea de Arges insa drumul s-a aglomerat parca inexplicabil, iar daca nu ai o masina cu garda mai inalta sau un sofer iscusit si atent, risti ceva neplaceri prin locurile in care au lasat nesemnalizate anumite decopertari care-ti apar din senin in fata si sa tot aiba 10 cm adancime pe lungimi destul de generoase. Soferul nostru s-a descurcat bine, desi pt a le evita ne-a dat ceva emotii, dar hai sa fim seriosi: un pic de adrenalina nu strica nimanui ;))

Din respect fata de cele stabilite la 16.20 eram in fata cabinetului din faimosul spital, am batut politicos la usa si fara sa astept invitatie am intrat, o domnisoara asistenta foarte zambitoare m-a intampinat dar cu o veste nu prea buna: "Domnul doctor a plecat acum o ora, sigur stia de dvs.?"
Dupa asigurari ca stia, l-a sunat, ceea ce am facut si eu pe hol, unde iesisem spunand ca prefer sa-l astept, in mod ciudat eram foarte rabdator, cred ca ideea de a veni iar la cioparteala nu ma incanta deloc. Asistenta s-a oferit sa faca operatie impreuna cu un coleg dar am zis ca din moment ce am vb cu acel doctor nu ar fi prea frumos din partea mea sa fac asa ceva, desi... nu stiu cat de frumos din partea lui era sa uite de mine...

Orasul lui Manole era plin de turisti, iar la manastire parca ai fi zis ca se da ceva gratis, exceptand cateva pitzi care in mod clar ca nu se mulau pe context, lumea mi-a parut destul de civilizata, interesant este si felul in care se plateste intrarea(care se face acum prin fata manastirii), nu era o casa exact la poarta ci trebuia sa te simti tu si sa treci prin magazinul de la intrare si sa achiti taxa. Au inceput sa considere ca romanii pot fi civilizati... asta cred ca-i de bine, nu?

Dupa nici mai mult, nici mai putin de 40 de min de asteptare iese asistenta si-mi spune ca vine in 5 min doctorul... (teapa 1) pt ca doctorii au un alt sistem temporal, dar i-am dibuit algoritmul, a venit in 20 min (deci am dedus ca dureaza de 4x mai mult la ei :) ). La venire mi-a cerut radiografiile si m-a bagat in alta sala de operatie unde curgeau apele pe mine pt ca trecand peste evidenta ezitare, batea soarele crunt iar el plecase sa ia un aparat lasandu-ma pe scaunul acela foarte confortabil (trebuie sa recunosc ca pt chinurile la care te supun pe el, acel scaun imi pare tare comod, chiar ma gandeam ca as sta cu placere pe un asa scaun la un film, poate ceva 3D, Avatar? si sa stea avatarul meu la extractie, nu eu!!! )

Am facut ceva poze la manastire in ora petrecuta in acea incinta, am vizitat inclusiv racla in care este pastrat trupul Sf. Filofteia cea facatoare de minuni, apoi am plecat spre Barajul Vidraru. Drumul plin de serpentine e deja cunoscut amatorilor de munte calitatea lui evident ca este indoielnica pe alocuri, iar micutzele tuneluri sunt pline de gropi, asa ca daca tineti la masinile voastre imprieteniti-va din cand in cand si cu frana mai ales cand vizibilitatea este mai redusa.
Dupa hidrocentrala urmeaza, pe stanga in munti, CETATEA POIENARI la care daca vrei sa
ajungi tb sa urci 1480 de trepte si usor nu e mai ales dupa ce renunti brusc la comoditatea scaunului din masina. Dar merita drumul, privelistea fiind grozava pe ambele parti ale varfului.

La Baraj HAOS, erau zeci de masini parcate inca dinaintea tunelului , iar dupa baraj, sute pe ambele parti facand practic imposibila circulatia in ambele sensuri. Am poposit si acolo o jumatate de ora pt ceva poze dar n-am zabovit mult pt ca mai era cale lunga pana sus si stiam ca drumul nu este prea bun.


A venit cu un dispozitiv ciudat cu multe furtunase si cabluri si cu o seringa delicata care a zis ca-i pt mine, anestezia ( am uitat sa spun ca in timpul ce a fost plecat am tras toate jaluzelele, era prea mult soare si... era enervant) Am intrebat incercand sa-mi fac curaj, cam cat de tare va durea? El a raspuns zambind si pus pe glume, ca pana-n varful degetelor de la picioare si-n crestetul capului (asa credeam eu ca glumeste :( ) mi-a infipt acul ala in 3-4 locuri si desi n-a durut foarte tare, el zicea ca aia e singura durere pe care o voi fi simtit (teapa 2), a plecat iar(a zis ca revine in 2 min, imi calculasem ca ar tb sa fie cam 8, au fost 7) si simteam cum se ingreuneaza falca si ca parca mi se strage gatul, incepusem sa am senzatia ca ma sufoc dar... incet mi-a trecut, odata cu controlul asupra limbii care amortise de tot, puteam sa o misc dar n-o simteam.

EEEEE! TRANSFAGARASANUL desi cea mai mare parte a anului este inchis, este de departe Diamantul dintre nestematele drumurilor de la noi, de la padurile prin care serpuieste la inceput, pana la versantii insoriti din partea de sud, oridecateori l-ai fi vazut, sau oricat te-ai grabi... nu poti rezista tentatiei sa te opresti macar 2 minute pt a mai inspira macar un pic aerul inmiresmat de asa o priveliste, acolo unde cerul si pamantul se imbratiseaza, unde cascade discrete fac din paraiasele unice un recital de forme care nu are cum sa nu te incante... Cine n-a fost inca sa se duca negresit, e unul dintre putinele lucruri ramase care inca ma face sa fiu mandru ca-s ROMAN.

Surpriza! ne mutam in celalalt cabinet ca acolo are mai multe ustensile si colegii lui terminasera cu pacienta anterioara mai curand decat se asteptau. Zis si facut, am mers acolo, era mai racoare, ma bucuram, apoi... au inceput glumele, (erau 2 doctori si o asistenta) discutau ceva despre ciclul menstrual si cum ca anumite femei au reactii ciudate in acea perioada, de exemplu unele au mucoasa plamanilor sensibila si in acele zile expectoareaza sange, apoi brusc m-au intrebat ce parere am (eu eram cuminte pe scaun) am raspuns cu greu pt ca limba nu prea ma asculta, ca ma bucur ca-s baiat si nu este nevoie sa asimilez macar gandul ca m-as putea confrunta cu asa o situatie. Apoi din senin el a luat un bisturiu, a zis ca se bucura ca inca mai zambesc, dar va rezolva imediat asta, ea mi-a bagat aspiratorul de saliva, un pansament si ... a inceput disectia...

Pe versantul dinspre sud Transfagarasanul se termina cu un tunel, cica cel mai lung tunel din Romania 887m; 4,4m inaltime si pt saparea caruia s-au folosit 20 de tone de dinamita, iar daca asta va pare mult, oare cum par cele 6520 de tone folosite pt intreg Transfagarasanul.
Fascinant de fiecare data cand am trecut prin acel tunel, este ca la intrarea dinspre sud era soare iar la Balea ori frig de-ti clantaneau dintii, ori ploaie, ai pur si simplu senzatia ca intri in alta lume.


Ciudata senzatie sa vezi doua persoane dand navala in gura ta una tinand-o cat mai larg deschisa de parca ar fi de cauciuc iar cealalta ciopartind cu pasiune, dupa ce a terminat cu bisturiul si l-am vazut scotandu-l insangerat si schimband pansamentul purpuriu, a inceput distractia cu freze, clesti, unelte ciudate, un fel de pense samd, la fiecare oprire din ritm mai baga acel cleste si tragea dar supriza...maseaua era cu mult mai incapatanata decat mine si asa se scurgeau minutele, si sangele meu prin aspiratorul ala si pe pansamente, iar ceea ce trebuia sa dureze 5-10 min deja depasea 20 cu tentative nereusite...

La Balea am poposit doar pt o masa copioasa, eram lesinati de foame, dar am savurat din plin unicitatea locului si norii care erau atat de aproape incat avea senzatia ca din cand in cand se lasa o ceata densa, "de-o tai cu cutitul".Dupa masa am plecat la vale spre Cartisoara (nu fara mici popasuri pe interval pt mici catarari) si spre zona de campare pe care o stiam eu, CUM? am uitat sa precizez ca aveam cortul la mine ? cortul din tineretele mele in care la prima-i folosire a dat iama ursul ;), hmmm ce eroare impardonabila :P ; am ajuns acolo pe la 18 si ceva, iar dupa ceva ciondaneli in legatura cu cel mai bun loc, unii doreau langa fete dragute, altii cat mai departe... in cele din urma am campat la 5 m de rau, care era rece ca gheata si ar fi jucat eficient rolul unui frigider, mai ales ca aveam si mancare termo-sensibila.

Dupa ce la inceput cel de-al doilea doctor imi numise maseaua ca fiind docila, s-a mai razgandit si a sugerat ca ar fi bine sa taie coronita astfel incat sa poate smulge mai usor radacinile fara a fi incomodata de cea in care se sprijinea. Si a inceput bazaiala evident ca atunci cand a ajuns la pulpa si la nervi am inceput sa strang din ochi si sa scot sunete ciudate, poate as fi muscat dar nu cred ca aveam sanse cu 4 maini in gura mea si inca 2-3 instrumente infipte pe acolo, s-au oprit si m-au intrebat daca mai vreau o anestezie, am zis ca inca nu vreau dar sa faca ceea ce fac mai incet. Au continuat mai delicat un pic si au terminat de taiat coronita, au apaucat cu clestele... SURPRIZA tot nu iesea si deja-mi simteam maxilarul troznind din incheieturi si dintii parca toti miscandu-se cand tragea cu toata forta...

Am pus cortul, (era al meu) si la inceput cand i-au vazut saculetul se mirau ca e prea mic si... cum incapem noi 4 acolo, dar surpriza cand am inceput sa-l intind capata amploare, apoi am bagat salteaua inautru si Adi a inceput sa dea la pompa si a dat si a dat si a dat... culturistul din el se simtea bine mai ales ca niste vecine din stanga noastra il admirau cum pompeaza vartos. Numai ca viteaza prea mare oboseste muschiul si am preluat eu stafeta pt ultimele pompari, dar ... in momentul in care credeam ca e cam gata: POC !!!

Deci era clar ca trebuia facut altfel, alte pansamente in gura, alta freza si a inceput sa cresteze osul de jur imprejur, operatiune care s-a repetat de cateva ori bune si la sfarsitul careia diferite unelte cu denumiri necunoscute mie, incercau sa smulga radacinile, iar eu simteam exact durerea aceea din glumele de la inceput pana-n calcaie si pana-n varful capului...

S-a spart salteaua :), cum dormim acum ? simplu! pe ea asa ca sa nu ne traga raceala din pamant si punem o patura peste. Adusesem inca 2 saci de dormit si pt cei care nu aveau, a urmat un gratarel cu carnitza si ciuperci la lumina lanternelor apoi am strans pe afara si pe la 11.30 am intrat in cort unde am cochetat un pic cu frica de ursi si alte animale salbatice amuzandu-ne teribil unii de altii.

Nici nu mai stiu de cate ori a ciopartit din os cert e ca la un mom dat am inchis ochii si ma gandeam la week-end-ul din munti, la priveliste, la gratar, la cort, la serpetine, la apa rece din rau cu care m-am spalat dimineta... deja incepuse sa doara destul de rau dar il tot auzeam cum spune ca gata acum tb sa iasa, iar si iar pana cand... a si iesit, nu prea pot descrie durere asociata acelei troznituri cert e ca desi-mi simteam mainile aproape tremurand inclestate de manere, ma simteam si usurat...

Spre dimineata ne-am dat ghionturi care cum sa iesim pana " la toaleta" dar ne-am imperecheat pana la urma, iar apoi desi eu de la Pepsi nu prea am dormit spre dimineata m-a luat un somn dulce si m-am trezit doar cand de la soare pe la 9.30 curgeau apele pe mine ca-n sauna. Am iesit si m-am racorit cu apa din rau care parea a fi avut putin peste 2-3 grade, apoi am lenevit la soare jucand carti si glumind pana am decis ca ar fi cazul sa ne si intoarcem acasa( era 15.30 sau cam atat)

Abia cand a inceput sa coasa mi-am dat seama ce era in gura mea, a pus cel putin 4 copci din cate mai puteam numara eu si chiar si acum simt cusatura inclusiv pe obraz, obraz care-i umflat cu tot cu falca teribil si desi ketonalul ma minte ca nu ma mai doare asa de rau, azi-noapte pe la 4-5 incercam sa-mi repet ca e doar o durere fizica si ca pot sa ma detasez de ea, nu prea imi reusea asta din moment ce fiecare bataie a inimii parea ca-mi zvacneste si tampla si maxilarul si obrazul si osul si... tot...

Pana la Balea s-a circulat foarte greu pt ca erau norii josi si nu vedeai mai mult de 10 m in fata masinii, dar pe partea cealalta era, ca de obicei, soare si cald ....

Cam atat despre munti si masele... acum imi ramane doar sa pun poze dintre cele mai dragute... si sa-mi mai pun niste gheata pe obraz poate in timp revine la forma normala :(

Pentru vizualizarea fotografiilor la dimensiune mai mare este suficient sa faceti click pe ele ;)