Hai sa plecam din Bucuresti !Oare unde... la mare se anunta cod rosu la radiatii, e
rau! pesti morti asa ca preferand ceva mai relaxant si mai tonifiant am ales... plaiuri mai stancoase, mai presus de nori si stele...
De cateva luni in urma unor radiografii aflasem ca maselele de minte aveau o pozitie ciudata, au crescut in plan orizontal ancorate in capatul mandibulei impingand in ultimele crescute normal.
Muntele intotdeauna a exercitat o atractie aparte asupra mea asa ca ispita unui week-end departe de orasul fierbinte nu m-a lasat indiferent, am ales un traseu nici prea complicat dar nici zgarcit in peisaje si satisfactii efemere: Bucuresti- Pitesti - Curtea de Arges- Vidraru- Transfagarasan - Balea - Cartisoara.
Vorbisem at
unci cu un stomatolog din zona si-mi spusese ca nu este o extractie simpla si ca trebuie operata fiecare, respectiv trebuie indepartata gingia iar apoi daca osul permite se va extrage maseaua, ba mai mult mi-a si dat numarul cuiva priceput de la chirurgie OMF cu indemnul plin de incredere sa ma duc la el ca este foarte bun.
Desi mi-ar fi placut sa fim mai multi am plecat doar 4 dar poate data viitoare vom fi mai multi poate chiar noua... si cu sergentul zece :)
"Plecat-am noua din Vaslui,
Si cu sergentul, zece,
Si nu-i era, zau, nimanui
In piept inima rece.
Voiosi ca soimul cel usor
Ce zboara de pe munte,
Aveam chiar pene la picior,
S-aveam si pene-n frunte.
Toti dorobanti, toti caciulari,
Romani de vita veche,
Purtand opinci, suman, itari
Si cusma pe-o ureche..."
(V. Alecsandri - Penes Curcanul)
Vinerea ce tocmai a trecut, am decis ca trebuie sa fac ceva cu masele mele si ca trebuie sa las de-o parte ezitarile (de inteles pt oricine se duce sa fie chinuit) incurajandu-ma ca asa este mai bine si ca cu cat o lalai mai mult, o sa fie mai dificil apoi... zis si facut, am sunat doctorul respectiv si... el cu draga inima m-a invitat luni sau marti cand doresc; am preferat marti suna mai... departe :) asa ca ramasese stabilit.
Am plecat pe la 7 a.m. din mareata capitala si am savurat cu placere prima noastra autostrada A1 care trebuie sa recunosc ca a fost destul de libera si cu o mica exceptie unde drumul era ingustat si se circula pe o singura banda totul a fost OK.
Luni seara surpriza, exact cand ma pregateam sa-l sun pentru confirmare, (asa imi place mie sa fac, nu de alta dar am dat peste multi neseriosi in viata asta, pt care punctualitatea nu reprezenta ceva demn de respectat) ma suna el si-mi spune ca nu mai poate marti sa o lasam pe miercuri la 16.30 sa fim siguri ca nu apar probleme... am acceptat stiind ca seara-i mai racoare si sigur n-o sa vreau sa defilez prin canicula in starea de dupa.
Spre Curtea de Arges insa drumul s-a aglomerat parca inexplicabil, iar daca nu ai o masina cu garda mai inalta sau un sofer iscusit si atent, risti ceva neplaceri prin locurile in care au lasat nesemnalizate anumite decopertari care-ti apar din senin in fata si sa tot aiba 10 cm adancime pe lungimi destul de generoase. Soferul nostru s-a descurcat bine, desi pt a le evita ne-a dat ceva emotii, dar hai sa fim seriosi: un pic de adrenalina nu strica nimanui ;))
Din respect fata de cele stabilite la 16.20 eram in fata cabinetului din faimosul spital, am batut politicos la usa si fara sa astept invitatie am intrat, o domnisoara asistenta foarte zambitoare m-a intampinat dar cu o veste nu prea buna: "Domnul doctor a plecat acum o ora, sigur stia de dvs.?"
Dupa asigurari ca stia, l-a sunat, ceea ce am facut si eu pe hol, unde iesisem spunand ca prefer sa-l astept, in mod ciudat eram foarte rabdator, cred ca ideea de a veni iar la cioparteala nu ma incanta deloc. Asistenta s-a oferit sa faca operatie impreuna cu un coleg dar am zis ca din moment ce am vb cu acel doctor nu ar fi prea frumos din partea mea sa fac asa ceva, desi... nu stiu cat de frumos din partea lui era sa uite de mine...
Orasul lui Manole era plin de turisti, iar la manastire parca ai fi zis ca se da ceva gratis, exceptand cateva pitzi care in mod clar ca nu se mulau pe context, lumea mi-a parut destul de civilizata, interesant este si felul in care se plateste intrarea(care se face acum prin fata manastirii), nu era o casa exact la poarta ci trebuia sa te simti tu si sa treci prin magazinul de la intrare si sa achiti taxa. Au inceput sa considere ca romanii pot fi civilizati... asta cred ca-i de bine, nu?
Dupa nici mai mult, nici mai putin de 40 de min de asteptare iese asistenta si-mi spune ca vine in 5 min doctorul... (teapa 1) pt ca doctorii au un alt sistem temporal, dar i-am dibuit algoritmul, a venit in 20 min (deci am dedus ca dureaza de 4x mai mult la ei :) ). La venire mi-a cerut radiografiile si m-a bagat in alta sala de operatie unde curgeau apele pe mine pt ca trecand peste evidenta ezitare, batea soarele crunt iar el plecase sa ia un aparat lasandu-ma pe scaunul acela foarte confortabil (trebuie sa recunosc ca pt chinurile la care te supun pe el, acel scaun imi pare tare comod, chiar ma gandeam ca as sta cu placere pe un asa scaun la un film, poate ceva 3D, Avatar? si sa stea avatarul meu la extractie, nu eu!!! )
Am facut ceva poze la manastire in ora petrecuta in acea incinta, am vizitat inclusiv racla in care este pastrat trupul Sf. Filofteia cea facatoare de minuni, apoi am plecat spre Barajul Vidraru. Drumul plin de serpentine e deja cunoscut amatorilor de munte calitatea lui evident ca este indoielnica pe alocuri, iar micutzele tuneluri sunt pline de gropi, asa ca daca tineti la masinile voastre imprieteniti-va din cand in cand si cu frana mai ales cand vizibilitatea este mai redusa.
Dupa hidrocentrala urmeaza, pe stanga in munti, CETATEA POIENARI la care daca vrei sa
ajungi tb sa urci 1480 de trepte si usor nu e mai ales dupa ce renunti brusc la comoditatea scaunului din masina. Dar merita drumul, privelistea fiind grozava pe ambele parti ale varfului.
La Baraj HAOS, erau zeci de masini parcate inca dinaintea tunelului , iar dupa baraj, sute pe ambele parti facand practic imposibila circulatia in ambele sensuri. Am poposit si acolo o jumatate de ora pt ceva poze dar n-am zabovit mult pt ca mai era cale lunga pana sus si stiam ca drumul nu este prea bun.
A venit cu un dispozitiv ciudat cu multe furtunase si cabluri si cu o seringa delicata care a zis ca-i pt mine, anestezia ( am uitat sa spun ca in timpul ce a fost plecat am tras toate jaluzelele, era prea mult soare si... era enervant) Am intrebat incercand sa-mi fac curaj, cam cat de tare va durea? El a raspuns zambind si pus pe glume, ca pana-n varful degetelor de la picioare si-n crestetul capului (asa credeam eu ca glumeste :( ) mi-a infipt acul ala in 3-4 locuri si desi n-a durut foarte tare, el zicea ca aia e singura durere pe care o voi fi simtit (teapa 2), a plecat iar(a zis ca revine in 2 min, imi calculasem ca ar tb sa fie cam 8, au fost 7) si simteam cum se ingreuneaza falca si ca parca mi se strage gatul, incepusem sa am senzatia ca ma sufoc dar... incet mi-a trecut, odata cu controlul asupra limbii care amortise de tot, puteam sa o misc dar n-o simteam.
EEEEE! TRANSFAGARASANUL desi cea mai mare parte a anului este inchis, este de departe Diamantul dintre nestematele drumurilor de la noi, de la padurile prin care serpuieste la inceput, pana la versantii insoriti din partea de sud, oridecateori l-ai fi vazut, sau oricat te-ai grabi... nu poti rezista tentatiei sa te opresti macar 2 minute pt a mai inspira macar un pic aerul inmiresmat de asa o priveliste, acolo unde cerul si pamantul se imbratiseaza, unde cascade discrete fac din paraiasele unice un recital de forme care nu are cum sa nu te incante... Cine n-a fost inca sa se duca negresit, e unul dintre putinele lucruri ramase care inca ma face sa fiu mandru ca-s ROMAN.
Surpriza! ne mutam in celalalt cabinet ca acolo are mai multe ustensile si colegii lui terminasera cu pacienta anterioara mai curand decat se asteptau. Zis si facut, am mers acolo, era mai racoare, ma bucuram, apoi... au inceput glumele, (erau 2 doctori si o asistenta) discutau ceva despre ciclul menstrual si cum ca anumite femei au reactii ciudate in acea perioada, de exemplu unele au mucoasa plamanilor sensibila si in acele zile expectoareaza sange, apoi brusc m-au intrebat ce parere am (eu eram cuminte pe scaun) am raspuns cu greu pt ca limba nu prea ma asculta, ca ma bucur ca-s baiat si nu este nevoie sa asimilez macar gandul ca m-as putea confrunta cu asa o situatie. Apoi din senin el a luat un bisturiu, a zis ca se bucura ca inca mai zambesc, dar va rezolva imediat asta, ea mi-a bagat aspiratorul de saliva, un pansament si ... a inceput disectia...
Pe versantul dinspre sud Transfagarasanul se termina cu un tunel, cica cel mai lung tunel din Romania 887m; 4,4m inaltime si pt saparea caruia s-au folosit 20 de tone de dinamita, iar daca asta va pare mult, oare cum par cele 6520 de tone folosite pt intreg Transfagarasanul.
Fascinant de fiecare data cand am trecut prin acel tunel, este ca la intrarea dinspre sud era soare iar la Balea ori frig de-ti clantaneau dintii, ori ploaie, ai pur si simplu senzatia ca intri in alta lume.
Ciudata senzatie sa vezi doua persoane dand navala in gura ta una tinand-o cat mai larg deschisa de parca ar fi de cauciuc iar cealalta ciopartind cu pasiune, dupa ce a terminat cu bisturiul si l-am vazut scotandu-l insangerat si schimband pansamentul purpuriu, a inceput distractia cu freze, clesti, unelte ciudate, un fel de pense samd, la fiecare oprire din ritm mai baga acel cleste si tragea dar supriza...maseaua era cu mult mai incapatanata decat mine si asa se scurgeau minutele, si sangele meu prin aspiratorul ala si pe pansamente, iar ceea ce trebuia sa dureze 5-10 min deja depasea 20 cu tentative nereusite...
La Balea am poposit doar pt o masa copioasa, eram lesinati de foame, dar am savurat din plin unicitatea locului si norii care erau atat de aproape incat avea senzatia ca din cand in cand se lasa o ceata densa, "de-o tai cu cutitul".Dupa masa am plecat la vale spre Cartisoara (nu fara mici popasuri pe interval pt mici catarari)
si spre zona de campare pe care o stiam eu, CUM? am uitat sa precizez ca aveam cortul la mine ? cortul din tineretele mele in care la prima-i folosire a dat iama ursul ;), hmmm ce eroare impardonabila :P ; am ajuns acolo pe la 18 si ceva, iar dupa ceva ciondaneli in legatura cu cel mai bun loc, unii doreau langa fete dragute, altii cat mai departe... in cele din urma am campat la 5 m de rau, care era rece ca gheata si ar fi jucat eficient rolul unui frigider, mai ales ca aveam si mancare termo-sensibila.
Dupa ce la inceput cel de-al doilea doctor imi numise maseaua ca fiind docila, s-a mai razgandit si a sugerat ca ar fi bine sa taie coronita astfel incat sa poate smulge mai usor radacinile fara a fi incomodata de cea in care se sprijinea. Si a inceput bazaiala evident ca atunci cand a ajuns la pulpa si la nervi am inceput sa strang din ochi si sa scot sunete ciudate, poate as fi muscat dar nu cred ca aveam sanse cu 4 maini in gura mea si inca 2-3 instrumente infipte pe acolo, s-au oprit si m-au intrebat daca mai vreau o anestezie, am zis ca inca nu vreau dar sa faca ceea ce fac mai incet. Au continuat mai delicat un pic si au terminat de taiat coronita, au apaucat cu clestele... SURPRIZA tot nu iesea si deja-mi simteam maxilarul troznind din incheieturi si dintii parca toti miscandu-se cand tragea cu toata forta...
Am pus cortul, (era al meu) si la inceput cand i-au vazut saculetul se mirau ca e prea mic si... cum incapem noi 4 acolo, dar surpriza cand am inceput sa-l intind capata amploare, apoi am bagat salteaua inautru si Adi a inceput sa dea la pompa si a dat si a dat si a dat... culturistul din el se simtea bine mai ales ca niste vecine din stanga noastra il admirau cum pompeaza vartos. Numai ca viteaza prea mare oboseste muschiul si am preluat eu stafeta pt ultimele pompari, dar ... in momentul in care credeam ca e cam gata: POC !!!
Deci era clar ca trebuia facut altfel, alte pansamente in gura, alta freza si a inceput sa cresteze osul de jur imprejur, operatiune care s-a repetat de cateva ori bune si la sfarsitul careia diferite unelte cu denumiri necunoscute mie, incercau sa smulga radacinile, iar eu simteam exact durerea aceea din glumele de la inceput pana-n calcaie si pana-n varful capului...
S-a spart salteaua :), cum dormim acum ? simplu! pe ea asa ca sa nu ne traga raceala din pamant si punem o patura peste. Adusesem inca 2 saci de dormit si pt cei care nu aveau, a urmat un gratarel cu carnitza si ciuperci la lumina lanternelor apoi am strans pe afara si pe la 11.30 am intrat in cort unde am cochetat un pic cu frica de ursi si alte animale salbatice amuzandu-ne teribil unii de altii.
Nici nu mai stiu de cate ori a ciopartit din os cert e ca la un mom dat am inchis ochii si ma gandeam la week-end-ul din munti, la priveliste, la gratar, la cort, la serpetine, la apa rece din rau cu care m-am spalat dimineta... deja incepuse sa doara destul de rau dar il tot auzeam cum spune ca gata acum tb sa iasa, iar si iar pana cand... a si iesit, nu prea pot descrie durere asociata acelei troznituri cert e ca desi-mi simteam mainile aproape tremurand inclestate de manere, ma simteam si usurat...
Spre dimineata ne-am dat ghionturi care cum sa iesim pana " la toaleta" dar ne-am imperecheat pana la urma, iar apoi desi eu de la Pepsi nu prea am dormit spre dimineata m-a luat un somn dulce si m-am trezit doar cand de la soare pe la 9.30 curgeau apele pe mine ca-n sauna. Am iesit si m-am racorit cu apa din rau care parea a fi avut putin peste 2-3 grade, apoi am lenevit la soare jucand carti si glumind pana am decis ca ar fi cazul sa ne si intoarcem acasa( era 15.30 sau cam atat)
Abia cand a inceput sa coasa mi-am dat seama ce era in gura mea, a pus cel putin 4 copci din cate mai puteam numara eu si chiar si acum simt cusatura inclusiv pe obraz, obraz care-i umflat cu tot cu falca teribil si desi ketonalul ma minte ca nu ma mai doare asa de rau, azi-noapte pe la 4-5 incercam sa-mi repet ca e doar o durere fizica si ca pot sa ma detasez de ea, nu prea imi reusea asta din moment ce fiecare bataie a inimii parea ca-mi zvacneste si tampla si maxilarul si obrazul si osul si... tot...
Pana la Balea s-a circulat foarte greu pt ca erau norii josi si nu vedeai mai mult de 10 m in fata masinii, dar pe partea cealalta era, ca de obicei, soare si cald ....
Cam atat despre munti si masele... acum imi ramane doar sa pun poze dintre cele mai dragute... si sa-mi mai pun niste gheata pe obraz poate in timp revine la forma normala :(
Pentru vizualizarea fotografiilor la dimensiune mai mare este suficient sa faceti click pe ele ;)
