sâmbătă, 25 decembrie 2010

Don't let go, never give up, it's such a WONDERFUL LIFE





don't let go...

Pictata parca in alb si negru se desprinde justificarea pentru tacerea mea din aceasta luna... s-au schimbat atat de multe si... totusi nimic.
Initial schita unui posibil zambet a aparut la sfarsit de noiembrie cand... mi-am dat demisia, se pare ca am renuntat (prea usor poate) la o cariera infantila de inginer, care nici macar eu nu stiu daca mi-ar fi satisfacut setea de a simti concret rezultatul a ceea ce fac... credeam ca va fi altfel, dar... se pare ca am nevoie de confirmari mai mult decat constientizam.
N-am facut-o fara justificare, aveam "pe masa" o oferta tentanta intr-un nou domeniu, PUBLICITATE.
Da, sunt de acord! ... cam ciudat momentul sa schimbi job-ul, Decembrie... dar stiam ca va veni aceasta luna efervescenta, ca vor fi sarbatorile, ca vor urma momentele minunate ca acesta de acum... in care eu in seara de Craciun voi mangaia tastele incercand sa-mi strivesc astfel frustrarile si neajunsurile sufletului.
Desi tipul cu care am tinut interviul despre job, in incercarea de a-mi raspunde la intrebari se straduia sa deghizeze bine coordonata timpului rapit de o astfel de activitate, eram cat se poate de constient ca urmeaza luna cea mai aglomerata pentru firma si ca orice iluzie de timp liber este spulberata din clipa in care imi voi da acceptul.
Probabil crede ca si-a jucat rolul bine si m-a amagit, dar nici macar nu stie cata nevoie aveam eu de aceasta amagire asociata perioadei sarbatorilor, cu cata sete simteam ca trebuie sa-mi tin mintea ocupata, ca trebuie sa-mi canalizez energia in alte directii...
In oricare alte circumstante in care zambetul meu ar fi fost o constanta, nu as fi acceptat niciodata o asa profanare a timpului meu, dar... se pare ca atunci cand te-ai obisnuit deja ca minunile tin doar 3 zile, cand rezonezi prea bine cu algoritmul ciclic al vietii in care desi Pandora din tine-ti insamanteaza speranta ca totul e o evolutie in spirala, tu te simti blocat in acelasi cerc monoton...
Discutand intamplator subiectul lipsei mele de timp din ultima perioada cu cativa prieteni, urmatoarea intrebare care am observat ca emerge in aceste comunicari era: "SI CAT CASTIGI?" un fel de... "si cat de scump te vinzi"... Oare guvernul e constient ca probabil fiecare firma si companie din tara aceasta este o CASA DE TOLERANTA? Habar nu au, dar le-au legalizat de mult...
Acest "SI CAT CASTIGI?" imi pare un afront la adresa ideii de libertate si fericire, desi nu ignor nici o clipa interdependenta dintre elementele implicate... nu cred ca ar trebui sa conteze cat castigi daca nu-ti ramane timpul pentru tine...
Imi spunea acum cativa ani, unul dintre directorii mei, ca exista job-uri in care ai timp dar nu ai bani suficienti, si exista job-uri in care ai bani dar niciodata timp suficient sa-i cheltui, de aici si iluzia ca ai multi, cand de fapt... fericirea ta a fost inlocuita cu cateva calatorii scumpe in afara tarii, cu alte etichete pe haine si eventual alta sigla pe masina pe care o conduci, prietenii tai din mediul anterior i-ai ratacit si ai senzatia ca te-au uitat, dar nimeni nu stie ca in toata aceasta ecuatie cel mai scump pret platit este TIMPUL PENTRU SUFELTUL TAU, acela nu va fi regasit nici in iesirile la restaurante mai scumpe, nici in ceasul tau care costa de 100 de ori mai mult decat cel anterior si nici in sedintele de cosmetica prin care ai senzatia ca te rasfeti... parerea mea e ca atunci sufletul tau incepe sa moara, putine, chiar foarte putine sunt persoanele care reusesc sa gaseasca in acest sistem portita prin care sa si-l pastreze nevatamat... e prea usor sa cazi prada amagirilor.
Revenind la cat castig, desi cei care ma cunosc o stiu deja, nu voi ezita sa o repet: nu exista suma, indiferent cat de mare, care sa-ti poata cumpara timpul alaturi de cei dragi, zambetul si fericirea, orice iluzie ca ar fi astfel va avea un comision ascuns, de cele mai multe ori nedrept fata de speranta ta. Paradoxal ceea ce spun in contextul in care tanjeam sa ma tin ocupat, nu?
Dar hai sa depasim subiectul acesta black&white ale carui rezolutii le-am regasit oarecum in videoclipul din titlu si de la inceputul articolului...
Referitor la sarbatori, la haosul cumparaturilor, la atmosfera de celebrare samd, job-ul meu si-a atins scopul, mi-a rapit orice iluzie ca acestea sunt si pentru mine, singurul moment in care am refuzat sa ma las patruns de ignoranta acestui context a fost aseara cand am plecat sa cumpar cadouri parintilor mei si fratelui, n-am sa mint ca am un obicei stravechi din a face astfel de gesturi nobile dar... m-am gandit ca un zambet in perioada aceasta ar fi binevenit, ahhh! era sa uit am reusit sa-mi iau si mie o borseta, neagra - un fel de geanta in varianta masculina (destul de incapatoare si draguta, cel putina asa mi s-a parut)
Si daca tot am depasit subiectul acela ... vom atinge altul delicat... TRECE INCA UN AN, in ianuarie va fi si ziua mea... deci... iar trebuie sa ma tin aglomerat, parca-mi este putin teama sa ma intreb ce am realizat eu oare in acest an care s-a scurs, ce realizari profesionale mi-au innobilat CV-ul... ce am adus in plus vietii mele, cum mi-am condimentat fericirea si cu cine am impartit zambete? Sau poate ar trebui sa ma intreb mai simplu, CE AM PUTUT PASTRA DIN ANUL CE SE INCHEIE?
Spre rusinea mea... nu cred ca am raspunsuri cu care sa ma laud... Desi realizarile nu-s grandioase, probabil ca nu pot minti ca nu exista; CV-ul a castigat cateva randuri deloc de ignorat, dar... subiectul SCRISORII din postarea anterioara... persista in sufletul meu, de fapt probabil el a fost si motivul dorintei de a ma tine ocupat, nu mi-am pierdut speranta desi... poate adrenalina pe care i-o injectez induce mai degraba o continuitate sintetica...
Cand eram eu mai tanar si mai naiv, ma visam la aceasta varsta la casa mea(casa, nu apartament), probabil cu un baietel care sa faca mai multe prostii decat am facut eu cand eram mic, langa o EA careia nici privirea mea salbatic de analitaca sa nu aiba ce sa-i reproseze, si nu atat din cauza look-ului cat multumita senzatiei de liniste transmisa; si evident intr-un job managerial care sa-mi satisfaca necesitatile financiare atat mie, familiei cat si sa-mi poata alimenta oricand continua dorinta de a vedea locurile speciale ale acestei lumi. Am vazut mai zilele trecute intamplator o reclama la TV care prindea atat de bine crampeie din visul meu incat mi-am dat seama ca-s extrem de uman si ca nu-mi doresc nimic special, simplul fapt ca ideea fusese folosita atat de lejer intr-o reclama, desi-mi intepa orgoliul cu sagetile neimplinirii, totodata imi cataliza increderea ca pot si voi trai acea realizare, cu tot cu EA-ua mea, cu tot cu casa, cu tot cu job-ul de "Director"... Toate vor fi ale mele, si singura care ma poate opri sa le am in aceasta viata va fi doar moartea!
Eu nu voi renunta...
Don't give up,
NEVER GIVE UP... (aici este si cel de-al doilea videoclip, care se leaga oarecum de primul, este subtila legatura chiar daca pluteste pe suprafata apei dintr-o piscina sau zace scufundata pe fundul acesteia, regia celui din urma este de-o profunzime rara in actualul context comercial... profanilor le recomand sa le priveasca pe amandoua, sa le simta si... NEVER GIVE UP)



It's such a WONDERFUL LIFE !

11 comentarii:

  1. Mi-ar fi placut sa gasesc un post mai vesel, dat fiind faptul ca este o zi speciala; poate ceva amintiri frumoase legate de Craciun, senzatii, intamplari, insa am constatat ca nu este decat o continuare a scrisorii tale, in care nu ai renuntat la acea atmosfera trista.
    Trebuie sa recunosc ca ma regasesc in descrierile tale si intamplator sau nu, luna acasta a fost si la mine extrem de aglomerata. Daca a meritat? Probabil ca da. Si nu ma refer aici numai din punct de vedere financiar, ci simplul fapt ca iti tii mintea ocupata, ca esti mereu in priza, te ajuta sa treci peste momentele mai putin bune din viata ta.
    Nu spun ca este bine, depinde doar de ce-ti doresti. Vrei cariera, vrei familie sau...vrei un echilibru, o imbinare frumoasa intre cele doua. Eu recunosc, pana acum cativa ani imi doream cariera, apoi a fost o perioada in care imi doream sa petrec cat mai multe momente alaturi de persoana iubita, iar timpul liber era o prioritate, acum cand exista perspectivele unei cariere si cand mi s-a oferit si o promovare, tanjesc dupa un echilibru.
    Si ca tot veni vorba, cred ca reclama despre care ai amintit surprinde f bine visul tuturor.
    In ceea ce priveste alegerea pe care ai facut-o, stii f bine ca indiferent cum vor decurge lucrurile, ai luat decizia buna la momentul respectiv. Poti oricand renunta, te poti intoarce la vechiul job sau...iti poti gasi in timp relativ scurt un altul care sa-ti satisfaca nevoile financiare cu un optim de timp liber.
    N-am sa tratez acum subiectul realizari pe 2010, pentru ca, iarasi, depinde din ce punct de vedere privesti: n randuri la CV, o masina, o casa, vacante in strainatate sau un zambet cald care sa te intampine cand vii obosit de la birou, o masa copioasa pregatita cu dragoste...
    Referitor la acea EA, aproape perfecta, probabil ca o vei gasi in momentul in care vei fi pregatit, atunci cand vei considera ca EA merita sa-ti deschizi sufletul si o vei face fara nici o ezitare.
    Despre cadouri de Craciun, da, asta a fost intr-adevar o bucurie pentru mine. Din agitatia cotidiana si din sumedenia de lucruri pe care le aveam de terminat pana in Ajun, dupa cateva...hai sa le zic coincidente sau de ce nu(ca tot e Craciunul) minuni(pe care poate ca am sa ti le impartasesc candva) am savurat pe deplin momentul in care cei dragi si-au desfacut cadourile.
    Apoi...desi credeam/speram ca in ziua de Craciun ma voi odihni si ca va fi o zi linistita, am simtit ca CEVA imi lipseste. Prefer sa cred ca...agitatia din ultimele zile...desi...
    Pentru moment ma voi opri aici; poate ca voi continua/dezvolta intr-una din zilele urmatoare. Acum am vrut doar sa-ti las 2-3 vorbe...



    P.S. Un Craciun...de poveste!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Chia daca nu am fost prezent de la inceputurile blogului tau, am citit cam totul din urma, mai ales comentariile; cititorii tai sunt probabil prietenii tai...sau pe alocuri ceva mai mult. m-am intrebat de fiecare data cand am tastat "Ieriul de maine" cat de greu ii este unui om sa imparta cu prietnii lui ceea ce simte cu adevarat, ca sa simta nevoia sa apeleze la internet. Doar ca sa spuna "vreau mai mult, vreau tot ceea ce merit, cu bune si rele, dar vreau sa simt ca traiesc cu adevarat, si niciodata de unul singur". Ca sa poti sa traiesti in doi, trebuie sa fi pregatit. Stiu ca esti nerabadator, fiecare din noi este, si cu totii simtim ca "suntem pregatiti"; din pacate asta nu e devarat de cele mai multe ori, pentru ca cel mai des suntem indragostiti de ideea de a fi indragostit, de a iubi, de a ocroti, de a fi protejati, de a imparti. Si la cele mai mici obstacole toata credinta cu care ne laudam, este zdrunzinata din temelii de cele mai stupide chestiuni. Cu toate astea, we don't give up, never give up. Si continuam sa cautam infrigurati, neincetat, pana intr-o zi...
    Nu te grabi, de ce sa alergi cand poti sa mergi incet? Nu te zoreste nimeni. Apoi, gandeste-te ca de fiecare data cand tu te incapatanezi sa descoperi ceva, cand speri sa se infiripe ceva acolo unde clar nu ai ce cauta, "unde nici iarba nu creste", te indepartezi de drumul tau, de drumul care te va duce in final catre ea. Nu uita ca in between e viata ta. Pana sa ajungi sa te bucuri de ea in doi, bucura-te de tot ceea ce e acum in jurul tau. Trebuie sa cresti, sa te dezvolti, sa cunosti, sa creezi, sa construiesti, ca apoi sa va continuati drumurile impreuna, sa va completati.
    Iti urez un Craciun Fericit tie si cititorilor tai fideli.

    RăspundețiȘtergere
  3. cate sperante..dar si refuz in a accepta ca nu exista nici macar " aproape perfect" la persoana care se nimereste sa te nimereasca in inima . Un barbat e chiar de dorit( din partea Ei) sa fie pilonul financiar, altfel o femeie obosita din cauza serviciului nu mai are energie sa te incante/copleseasca cu prezenta ei.Asa gandesc eu poate materialist, dar sa fim seriosi nu vad care femeie e deranjata de un rasfat financiar din partea Lui , de stabilitate .Adica un punct de pornire intr-o relatie la o anumita varsta( nu se aplica in studentie cand se mananca din aceeasi farfurie).Deci continua pe plan profesional sa te implinesti.Revenind, s-a spus mai sus,ca majoritatea sunt indragostiti de ideea de a fi indragostiti ..ASA ESTE ..e momentul cand esti o infuzie de sentimente pentru porii celuilalt.Si daruirea aceasta din partea Ei o gasesti la multe din tabara noastra, doar ca reticenta unui El, lipsa de incredere sau timiditatea nu il va lasa sa se bucure de la inceput de delicatesa de sub ochii sufletului lui.Nu mai cauta atat, nu mai interpreta, analiza , imagina, ci risca ...si o sa vezi ca suntem sufocant de iubitoate si darnice cu sentimentele noastre.Probabil nu exista continuitate in ideile transpuse de mai sus, sunt scrise fara analiza, din gandurile mele

    si da-mi voie sa iti urez Craciun fericit!!!! Cu ninsori ca in iarna lui 1999..

    RăspundețiȘtergere
  4. @Antonia
    -si mie mi-ar fi placut
    -eu sunt pregatit insa ea... damn! nu doar ca ma intreb daca exista asa cum sper, dar mi-e teama ca voi face cine stie ce compromis tampit.

    @ANONIM (Se pare ca in aceste zile lumea are o adevarata problema cu demnitatea de a semna cele scrise) m-am plictisit eu de cate ori am zis-o. VA ROG OAMENI BUNI, SEMNATI-VA!!!
    -merci frumos pentru urari, in numele meu si al cititorilor!

    @ ANONIM(A) pentru ca este destul de evident ca vorbim despre o ea.
    Ma simt ispitit sa dezvolt foarte mult subiectul, dar ma voi abtine, insa nu de tot:
    -daca o femeie e prea obosita din cauza serviciului incat nu mai poate imparti nimic din ceea ce are bun de oferit cu cel drag, in mod cert ori tb sa-si schimbe serviciul ori trebuie sa-si gaseasca un personaj(fictiv), care sa accepte aceasta ipostaza fara sa fie ispitit isi caute consolare in alte directii. Si daca acela mai este si un individ indeajus de inteligent incat sa fie capabil dpdv financiar(asa cum tu ai pretentia) nu vad de ce s-ar plafona intr-o astfel de relatie (exclud de aici ipostazele in care aceasta intamplare are caracter de exceptie)Te rog frumos sa ma anunti si pe mine cand vei gasi pe cineva care sa fie asa cu ai descris tu mai sus, pentru ca eu cred ca tu nu-l ai inca, ba mai mult plusez prin a paria ca daca-l vei gasi asa cum il doresti, nu va dura mult relatia!
    - Oricat ma straduiesc nu reusesc sa vad legatura intre ceea ce am scris eu mai sus si brutala trimitere catre coordonata financiara, dar in mod cert pentru autoarea noastra nesemnata, pe aceasta coordonata are o clara problema nerezolvata. ''Asa gandesc eu poate materialist, dar sa fim seriosi nu vad care femeie e deranjata de un rasfat financiar din partea Lui'' Mai, daca tu nu vezi care femeie, iti prezint eu cateva dintre cele cunoscute de mine si pe care uneori indraznesc sa le numesc prietene.
    Mi se pare extrem de intrigant ca desi ai fost una dintre cele care stie cum este sa manance din aceeasi farfurie cu altii, ai ajuns in ipostaza in care dupa ce ai avut putin noroc, si aici mai fac un pariu legat de look-ul tau care in mod cert este undeva in partea superioara a etaloanelor, tu ai ajuns sa cantaresti fericirea doar prin prismele financiare.
    La naiba!!! Ma dezamagesti! Tu chiar crezi ca aceea e fericirea?!? Nu dau doi bani pe ea, desi mi-o permit, refuz sa cred ca as accepta langa mine o astfel de femeie superficiala.
    Tu te mai siti feminina gandind asa? Simti ca mai poti poseda acel ceva care ar face un barbat sa tresara cand te simte, ca prezenta, ca mod de gand;ire, ca emanatie a erotismului tau prin fiecare expresie a faptelor si sperantelor tale???

    CHIAR M-AI INTRISTAT...:(

    p.s.: Iarna lui 1999-2000 a precedat un an al dezamagirilor, nu-i de mirare ca m-a intristat comentariul de mai sus... prefer ninsorile lui 2010 viata merge doar inainte, din urma nu tb sa cari bagajele ci doar invataturile, parerea mea...

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma bucur ca a aparut pe blogul tau "o raza de soare" adica un post mai optimist..prin vorbele tale mi-ai deschis ochii mai bine si tind sa cred ca fiecare esec totusi duce la o victorie...cat despre fericirea adusa de bani, despre care vad ca vorbeste cu foc o cititoare de a ta, mentionez ca este o mare tampenie sau cum ai zice tu "a big bullshit"...adevarat ca ai nevoie de un suport financiar pentru a incepe o familie, dar cred ca demnitatea conteaza mai mult, iar daca fericirea ta sta in bani pai atunci munceste tu si castiga banii aia de care ai atata nevoie intr-o familie...nimeni nu este obligat sa intretina pe nimeni si din punctul meu de vedere acei barbati care intretin femeile(cand ele ar putea munci singure) sunt o adunatura de natarai...
    Dragii mei spun sincer ca eram mai fericita atunci cand traiam mai modest si exista spiritul familiei decat acum cand pot spune ca am ce imi doresc, dar a inceput sa se stinga putin care putin spiritul, in special cel emanat de sosirea sarbatorilor...
    Deci gandeste-te bine... si daca cineva mai crede ca fericirea o reprezinta doar banii pai atunci eu zic sa nu mai cititi blogul lui Daniel..nu Dany?

    Semnat:Pustoaica ta care acum are 20 de ani

    RăspundețiȘtergere
  6. pentru aceea fără nume şi foarte curajoasă în a scrie comentarii: Nu am înţeles niciodată de ce simt nevoia unii să comenteze simţămintele, gândurile intime ale altora şi care strivesc cu o plăcere bolnavă fragila onestitate cu care cineva, oricine, aşează în scris ce crede, doreşte, visează. Dacă cineva scrie ceva pe internet, realizează un videoclip, creează orice sub orice formă NU înseamnă că avem libertatea să ne băgăm şi să murdărim cu noroi. E tare comod ca, fără să te semnezi, să scrii ce doreşti, ca şi când te ridici în mijlocul unei mulţimi şi începi să vorbeşti deşi nu te-a întrebat nimeni nimic.
    În toate relaţiile mele, cu excepţia uneia, eu am fost fie singura cea care am muncit, fie cea am câştigat mai mult decât partenerul meu. Banii nu au nicio legătură cu sentimentele unuia pentru celălalt (mă refer la relaţii autentice, nu la fete şi băieţi care se vând pentru a avea unde să stea pentru că i-au dat părinţii afară sau mai ştiu eu ce situaţii).
    Fetiţo, dacă eşti obosită când vii de la muncă şi nu ai chef de El, nu e de vină serviciul, ai tu o problemă. Şi dacă te saturi de El pentru că eşti obosită, ce vei face atunci când trec 4, 8, 15 ani? Te schimbi sau Îl schimbi? Înseamnă că nu ai întâlnit niciodată pe cineva de care să nu te mai saturi. Ar trebui să renunţăm la mentalitatea aceasta consumeristă în ceea ce priveşte relaţiile. Viaţa, inima unui alt om nu sunt menite a fi obiecte de joacă, ci respectate, culese, înflorite, îmbogăţite. Până nu înţelegi că nu aceea este fericirea, aşa cum a scris şi Daniel, nu mai da sfaturi altora

    RăspundețiȘtergere
  7. @anonima
    Vroiam sa incep prin a te intreba daca ai fost indragostita vreodata sau daca ai iubit, dar o sa le consider niste intrebari retorice. Daca ai fi trait oricare din cele 2 nu l-ai putea sfatui pe Daniel, concluzionând, sa “Deci continua pe plan profesional sa te implinesti”. O femeie obosita din cauza serviciului isi va canaliza toata energia spre a-si incanta/coplesi partenerul cu prezenta ei. Va fi „imboldul” de care are nevoie pentru a termina lunga zi de lucru ;) Cand iubesti, mananci din aceeasi farfurie la orice varsta. „Regulile si pasii” sunt aceeasi. Nevoia de stabilitate e una, necesitatea iubirii e alta. Si mai cred, ca o femeie va fi deranjata de “rasfat financiar si stabilitate” daca nu este insotit de privirea aceea care te face sa te simti cea mai importanta femeie din lume. Pentru ca, singura concluzie universal valabila este ca … all WE really need is love :)
    Daniel, reiau ce-ti spuneam „zilele trecute”:...ea va veni,...ea va veni

    Anca Goanga

    RăspundețiȘtergere
  8. Banii la ce servesc daca nu la cumparat? Dai bani si obtii ceva, ceva ce-ti doresti. Ideea e ca, totusi, cu banii cumperi ceva incomplet, deci nu cumperi totul. Una dintre expresii era cam asa: „cu bani cumperi un pat, dar nu cumperi somnul“, o alta se referea la iubire, spunand „cu bani cumperi sex, dar nu iubire“. Nu le mai tin minte pe toate. Poate ca mai erau si alte lucruri spuse, probabil „cu bani cumperi o casa, dar nu un camin“.
    Asocierea cuvintelor bani si fericire nu o gasesc foarte potrivita.Daca o persoana isi ' localizeaza' fericirea in bani, atunci aceasta va fluctua precum numarul de foite din portmoneu.
    Dupa parerea mea fericirea e un lucru stabil,de sine statator si nu tine cont de bogatia materiala.Daca sunt bine informata fericirea tine de partea spirituala...so, nici o legatura cu bani.As mai intreba ceva: inainte de inventarea banilor oamenii nu erau fericiti.Think about!
    'Fericirea' pe care o simti atunci cand ai multi bani e una aparenta, intretinuta de societate, ale carei valori stim cu totii nu sunt intotdeauna......

    RăspundețiȘtergere
  9. omule, keep the faith !
    nu lasa nimic sa-ti diminueze credinta ca ceva bun va veni. va veni sigur, nu incape indoiala. e doar o chestiune de timp :)
    si eu astept binele final (momentan am o parte insemnata de bine) si cred in el. iar daca nu va veni aici, in dimensiunea asta, sigur va veni in alta. sau poate ca in alta am parte deja de binele ala mare, doar ca nu am capacitatea sa-l simt :)

    RăspundețiȘtergere
  10. @Pustoaica,@Denisa,@Anca,@Andreea
    Ce pot sa mai spun... :) NO COMMENT, nu e rau sa stii ca exista cineva acolo care... atunci cand gresesti te trage de maneca, iar cand ai dreptate iti este alaturi, MULTUMESC ;)

    @Ostilul
    I will man, "ea va veni, ea va veni"
    Dar sper ca nu-s prea pretetios daca o sa doresc sa vina aici, nu in alte dimensiuni sau extensii ale vietii pe aceasta planeta ratacita in universul cogniscibil. Merci frumos pt gandurile bune...


    Sarbatori fericite tuturor celor ce-si permit luxul de a risipi cateva minte si pe aceste meleaguri !!!
    MULTUMESC !

    RăspundețiȘtergere
  11. omule, stai linistit, vorbesc de aici, de dimensiunea asta :) va veni, iti garantez eu ! tii minte cum eram eu acum vreo cativa ani ? poate mai neincrezator decat tine...si uite ca la mine a venit. deci...keep the faith :)
    un an nou fericit ! mi-a fost lene sa te sun, asa ca iti urez aici sa ai un an nou magic si sa fii sanatos, ca asta conteaza cel mai mult :)

    RăspundețiȘtergere