vineri, 19 noiembrie 2010

Scrisoare fictiva catre tine... UMBRA I



PARTEA I

(voi publica in 2 parti deoarece am scris prea mult si... nu vreau sa sperii sau sa plictisesc pe nimeni - sau poate ca vreau, pe cei fara rabdarea de a vedea dincolo de ambalaj)

E o zi oarecare si... ma-ncearca o trista mirare ...

Simt ca vreau sa-ti vorbesc... ca vreau sa-ti pun umbra in vechile calendare ce vor ramane din acest blog, poate ca tu nici nu existi asa cum te-am visat eu, poate ca tot ce-ti voi spune va parea doar un preludiu aiuristic al cuiva care cauta ceva ce nu va gasi niciodata... dar asta nu ma poate opri sa sper...
Nici macar nu existi in viata mea, dar... am senzatia ca te astept de mult prea mult timp sa mai pot tine in mine tot ce gandesc...
Va parea un joc... un joc fictiv in care eu vorbesc cu tine, in care eu ma cert cu tine... in care iti explic si ma justific...
Poate ca o asemenea ipostaza nu se va fi intamplat niciodata, sau poate ca simplul fapt ca mi-a patruns in minte e cea mai reala dovada ca... s-ar putea intampla.
Tu vei fi o persoana care abia m-a cunoscut, care nu are incredere in mine si care poarta toate armurile experientelor anterioare esuate laolalta cu ranile si ezitarile asociate. Ma vei privi circumspect si va rezulta o intalnire rigida in care nu vor fi fata in fata doi oameni care doresc sa simta, ci doua fiinte gata sa se apere asteptandu-se la ce e mai rau, degeaba as incerca eu sa fiu altfel... desi ai observa... siguranta iti va ramane o prioritate, eu purtand pe umeri, fara sa stiu macar, pacatele tuturor celor ce ti-au gresit...

Eu voi fi venit catre tine deschis, probabil glumind si incercand sa relaxez putin atmosfera ineditei interactiuni, si totusi fara nici o parere prestabilita, daca nu stiai deja, stii acum, ca nu pun oamenilor etichete, acelea sunt pentru borcane... te voi lasa sa te desenezi pentru mine exact asa cum vei stii tu mai bine prin tot ceea ce faci, fiecare gand... fiecare ezitare, fiecare incruntare, fiecare zambet vor contura in mintea mea tabloul pe care maine voi prefera sa-l uit sau... voi simti ca doresc sa-l pastrez langa mine atat cat timpul meu pe aceasta lume imi va permite. Chiar daca voi fi analitic, e normal sa incerc sa descopar in tine lucruri cu care imi doresc sa pot rezona..., tanjesc dupa momentele in care voi putea fi atat de sincer cu tine incat sa ai senzatia ca poti privi in sufletul meu...

Asa ca-mi voi incepe scrisoarea fictiva:

Intr-o zi o sa vreau sa vb mai multe cu tine si altfel decat am facut-o deja, va fi ziua in care am sa te rog sa ma lasi sa fiu eu, iar tu sa ai un pic mai multa incredere si rabdare.
E trist ce s-a intamplat "aseara" din puctul de vedere al limitarilor, eu vreau si pot mai mult, mult mai mult...
Niciodata la un final al unei intalniri cu o persoana care-mi lasa amagitoarea senzatie ca-mi place asa mult, ca ma intriga atat de intens; ca fara sa-i stiu macar gustul, as avea senzatia ca mai vreau sa-i simt pana si retinerile, ezitarile, sa le descopar, sa ma scufund cu tine in toate temerile tale, sa ma las coplesit de ele pana le voi intelege. Iar apoi cu tine de mana, sa le lasam in urma... o sa sune tampit dar... imi placea "gustul" bratului tau alunecand prin palma mea... mangaindu-mi setea nespusa de tine... (si nici macar nu existi...) dar intr-o seara stiu ca te vei incapatana sa apari...

Te intrebi daca te plac... NU, nu te plac! Pentru ca tot ce am primit, am furat de la tine, stai ca si cum ai avea o arma cu care ma ameninti si-mi spui: ce am voie si ce nu... habar nu ai sa te abandonezi instinctului, ti-e frica si poti sa ma contrazici cat vrei, dar am simtit clar ca: tu inainte de a face un pas ai nevoie de confirmari... paradoxal e ca le-as da fara ezitare, le-as fi dat... dar nu fortat, sunt exact ca tine, cand spui VREAU imperativ... simt ca nu sunt conceput pentru a ma supune, nu vreau nici sa te supun, ci sa te simt asa cum toate armurile tale nu m-ar lasa nicicand sa o fac, sa dau tot ce pot pentru ca vreau si simt ca m-ar implini sa impart cu tine.

Am gresit crezand ca voi primi ajutorul tau, ai fi doar intr-o continua retinere si iluzia unui control exercitat din setea de siguranta. Am nevoie sa ai incredere in mine, sa simti ca si daca te voi lega la ochi si te-as lua de mana sa alergam, nu ai avea nici o teama pt ca stii ca esti langa mine, si eu... cel de langa tine n-as lasa sa ti se intample nimic rau... chiar daca asta ar insemna sa cad si eu cu tine doar pentru ca tu sa cazi pe ceva mai moale.

Te urasc pentru ca ti-e frica... dar nu este o ura intunecata, ci este mai calda decat toate iubirile tale esuate, te urasc pt ca iti place sa crezi ca a detine controlul te face imuna si puternica, uiti insa esenta ta fundamentala, esti FEMEIE !!! Apreciez foarte mult tendinta de a-ti conserva integritatea, faptul ca o doresti ca pe o forma de independenta, ca poate in mare parte ti-a iesit, dar permite-mi sa te intreb:
- daca elimini toate distractiile din jurul tau... (obtinute de la) toate acele persoane care pt ca te plac (fiind atrase de tine) se comporta cu tine dragut incercand sa te culeaga cu alternative dintre cele mai colorate si ispititoare, daca tu n-ai fi fost o prezenta asa placuta avantajata de anumite trasaturi fizice care sunt efemere, daca erai altfel, crezi ca ai mai fi fost atat de interesanta pentru ei? Crezi ca ti-ar placea sa auzi macar pentru 10 secunde ce ganduri au in ceea ce te priveste, esti sigura ca-l cauti asa cum trebuie pe cel care iti doresti sa te iubeasca pt ceea ce gandesti, pentru sufletul tau, NU pentru cum arati?!?

M-ai intreba: cum cred eu ca ar trebui sa fii tu astfel incat eu sa simt ca te vreau pe tine si doar pe tine, sa simt ca esti a mea si ca nu as renunta la tine niciodata... as ezita sa-ti raspund apoi ti-as da un raspuns minim, fragmentat... sperand ca din el TU ai intelege mai mult decat as reusi eu sa-ti explic vorbindu-ti ore...

Stii totusi de ce as ezita?

Pentru ca TU te-ai juca, mi-ai spune sa nu te mai analizez desi din prima clipa in care m-ai vazut, m-ai scanat si nu ma refer doar fizic... poate gresesc nu neg asta dar asa am "simtit"... iti place sa stii ca cineva te vrea, ca te apreciaza, simplul fapt ca as fi langa tine iti este o confirmare si implinirea acestei confirmari si pentru mine, depinde doar de vointa ta... cochetezi cu placerea unei puteri care nu-ti poate aduce nimic bun... eventual ma va distanta observand cum abuzezi de ea. Desi va fi fost destul de evident, (ca din moment ce am venit la tine si te-am convins sa te rapesc macar o data sa putem vorbi doar noi doi, fata in fata) ca ceva la tine m-a atras, ca pentru mine tu reprezinti ceva dezirabil, ceva ce simt nevoia sa-mi confirm prin a te cunoaste, ca-mi doresc in viata mea. Fara sa te cunosc ar fi doar un dans efemer, care sincer... nu este pentru mine.

Nu stiu despre tine, dar eu nu mai sunt un copil... caut lucruri concrete si confirmari reale, am trecut demult de varsta la care sa-mi pun dileme de genul: ce se va intampla daca o sarut?
... acum ca fac asa ceva doar pt ca simt ca merita, si ca vreau ceva mai mult de la fiinta de langa mine. Daca tu te-ai feri, as sti sigur ca ori nu m-ai simtit suficient, ori ai nevoie de mai multe confirmari, ori... esti genul de persoana pe care nu o doresc langa mine... (pentru ca nesimtind suficient, evident ca nu ma placi, ceea ce denota o incompatibilitate ce trebuie respectata) La fel de sigur cum as simti si ca daca ramai, si-ti place, instinctul tau ti-a spus clar ca esti unde trebuie, si langa cine trebuie...

(titlul acestui post este link catre o melodie, catre o UMBRA)

VA URMA...

Continuarea : http://ieriuldemaine.blogspot.com/2010/11/scrisoare-fictiva-catre-tine-umbra-ii.html



daca simti ca vrei sa-mi spui ceva... te rog sa-mi scrii aici
daca simti ca ce ti-a placut din povestea aceasta ar putea sa-i placa si altcuiva... nu ezita sa o imparti
poate macar asa pt putin timp o sa fim mai aproape de ... umbra sufletului nostru

21 de comentarii:

  1. WOW te admir pentru curajul pe care l-ai avut sa iti deschizi sufletul catre noi toti care iti citim acest blog.Eu una nu as fi avut curaj sa fac asta.Ma simt ca si cum ai "impartit" ceva din tine cu mine(cred ca e valabil la toti care citesc).Sper ca sa primesti raspuns la tot ce te framanta,sa te eliberezi si sa fii fericit pentru ca meriti si esti o persoana minunata :)

    RăspundețiȘtergere
  2. As putea scrie mult aici...insa...ma rezum la a spune simplu: impresionant!:)

    P.S. Astept cu nerabdare continuarea! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc! :)

    http://www.youtube.com/watch?v=0cKv6EHNOTk

    da, o eschiva banala de a nu folosi cuvinte.
    La ce ai impartit cu noi, sufletul meu nu foloseste cuvinte ca sa poata reactiona. Pot doar sa ma bucur...si sa zambesc

    Goanga

    RăspundețiȘtergere
  4. De câteva luni am în gât un nod şi îmi creşte un gând nevrednic, acela că "bărbaţii sunt porci", că-s uneori atât de copii şi minţile le sunt luate de la soţii fidele, pasionale şi frumoase şi duse departe la alt fel de femei...şi mă tot macină gândul, şi ziua şi noaptea..şi acum când te citesc mă gândesc că poate au mai scăpat câţiva bărbaţi care ştiu şi pot fi aşa cum trebuie. Aştept continuarea şi îţi dorec ca umbra să devină fiinţă. Îl iubesc pe Alifantis...

    RăspundețiȘtergere
  5. privirile se intalnesc,inimile bat...intalnirea e dulce...totusi...cei doi se despart! prea mult cuget,prea putine fapte!

    RăspundețiȘtergere
  6. traiesti intr-o mare iluzie... TREZESTE-TE...

    cu drag UMBRA

    RăspundețiȘtergere
  7. @Alina
    iti multumesc, si eu sper...
    @Antonia
    este impresionant doar pentru ca ceea ce simt e trist... mi-as dori tare mult sa fi fost invers
    @Goanga
    zambeste, zambeste, zambeste
    @Denisa
    nici eu n-am scapat, poate doar cred asta suficient de intens incat sa-i fac si pe altii sa creada:"Era pe cand nu s-a zarit, Azi o vedem si nu e" (M.Eminescu-La steaua). Si eu imi doresc acelasi lucru dar... am senzatia ca desi aparentele iluzii ale fericirii sunt peste tot, mi-am ratacit calea spre cea reala, iar ea... se ascunde, poate ma priveste sau... poate nici macar nu exista, desi... probabil daca e asa ma voi simti sa o inventez macar sa ma pot amagi ca mai exista speranta

    RăspundețiȘtergere
  8. @Helene
    De multe ori sa actionezi fara sa gandesti este o mare greseala, de tot la fel de multe ori sa gandesti prea mult e similar cu a rata scanteia momentului, asa ca... nu ne ramane deca sa speram ca vom reusi sa impletim cat mai bine ratiunea cu actiunea
    @"umbra"
    1.mi se pare nedrept ca indraznesti sa te numesti astfel, tu nici macar nu existi, esti doar un exponent al momentului in care eu am ales sa exprim ceea ce simt.
    2.daca locul din timp si spatiu in care eu am ajuns in contact cu ceea ce simt atat de intes incat sa pot exprima aceste lucruri aici, asa, se numeste ILUZIE atunci tin sa te anunt ca mi-o asum cu toata fiinta mea, primesc oricate critici pentru aceasta "iluzie", iar daca la tine limitele lui "a simti" sunt atat de stramte incat din ceea ce am scris doar asta ai inteles, rezultand acel comentariu... ufff! ce sa ma zic, voi cita tot din Eminescu:"Când pătruns de sine însusi odihnea cel nepătruns...N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă"
    Mentionez ca am scris cu sufletul nu cu mintea, sper ca are sens ce vreau sa spun, asa ca daca doresti sa intelegi va fi dificil, asa ceva se simte... daca poti fa-o, daca nu... te rog lasa-ma sa "dorm"(dupa cum insinuezi tu, desiam alta parere), refuz sa ma trezesc pentru nimic!
    Cand va fi ceva pentru care sa merite sa ma trezesc, acel ceva(cineva) va gasi in suflet suficienta rabdare(renuntand la VREA-uri,prejudecati,limitari si frustrari) incat sa-mi explice precum unui copil tot ceea ce nu inteleg...
    Poate-s aiurea eu, dar chiar cred ca nu cer mult...

    RăspundețiȘtergere
  9. Citind ultima ta scriere, o sete nebuna ma trimite sa beau toate plicurile de ceai din casa.... si tare ma tem ca tot nu voi scapa de seceta din mine. Am ramas fara cuvinte si fara motive de a mai scrie. Acum imi vine sa ma sfasii pt ca realitatea nu e un roman cu evenimente spectaculoase, cu intalniri reusite si sperante ce nu mor niciodata, ci dimpotriva, e pierdere, e instrainare si renuntare. La ce bun sa plangi, cand visurile trebuie ucise, caci alegerile noastre nu se sincronizeaza niciodata. Alegerea ta... trebuia sa fie una buna, trebuia sa vad ca ai gasit-o, trebuia sa plang de ciuda si apoi sa iti doresc din tot sufletul sa fii fericit, sa poti scrie cum e sa plutesti dupa atata mers pe jos, prin noroi si praf. Trebuia sa ma inveti sa simt umbra aripilor tale, trebuia sa ma faci sa visez frumusetea decoperirii voastre, trebuia sa ma faci sa arunc foc din durerea ca n-am si eu parte de asa ceva. Dar nu, inca speri si esti ranit, esti trist pt ca nimic nu e in conformitate cu dorinta ta. Tu alegi sa vedem, noi ceilati, ca autorul e infrant, e rapus la a rosti replici lacrimogene, esti nevoit sa arunci cu gloante ce dau exact in sensibilitatea ta si-a tuturor celor care sufera de boala ei.

    RăspundețiȘtergere
  10. Tu scrii in singuratate si resemnarea ti-e mai grea decat ti-ar fi in palma un cub de plumb. Imi vine sa te strang in brate sa-ti soptesc ca intr-o zi va veni, poate nu acum, dar sigur te va gasi intr-o buna zi. Sa te strang tare ca sa nu mai simti ca umbra accea iti provoaca amagire. Mi-ar placea sa mangai acel vis ce se frange cu fiecare respingere, cu fiecare renuntare. Mi-ar placea sa pot sa-ti indrept privirea spre frumusetea de a fi si infrantul nu doar invingatorul. Si chiar daca eu sunt aici, o parte din mine e acolo, chiar in spatele tau, privindu-ti rasfrangere. Ai aripile cazute, dar trebuie sa te las singur, iar mangaiere mea nu trebuie s-o simti. Tu vei alege mereu sa pleci spre altceva, spre o alta lumina. imi simt inima batand tare, mai tare decat e nevoie, si stiu ca e o bataie pe care tu n-o auzi desi e cu dedicatie pt tine. E datorita acelui ceva pe care tu il ai, pt ca esti special si pt ca in toata lumea nu mai e nici unul ca si tine. Fii puternic si asteapta acea zi cand se va intampla minunea. Eu ti-o doresc asa cum mi-o doresc mie. Sunt oameni care cred in tine chiar daca n-au avut ocazia sa te cunoasca, sa stea vreodata de vorba cu tine, sa te priveasca in ochi, sau sa-ti stranga mana. Intr-atat cred in tine incat as putea sa jur pe viata ca meriti totul, meriti mai mult decat ai acum, meriti caci esti prea frumos, atat de frumos incat inchid ochii de durere ca sa nu vad ca stralucirea ta nu e pt mine.
    Ada

    RăspundețiȘtergere
  11. @Ada
    Wow...
    sunt...coplesit de ceea ce ai scris, nu cred ca cineva vrodata mi-a spus ceva atat de frumos, totusi ma intreb de ce pentru a auzi lucruri atat de curate e nevoie sa fim vazuti oarecum intr-o agonie absurda a realitatii? probabil daca nu scriam aceasta "scrisoare" n-as fi stiut niciodata ca cineva in lumea asta poate gandi asa ceva la adresa mea... ca ma poate vedea astfel... nici macar eu in zilele mele de profunda aroganta nu ma vad asa...
    m-au trecut fiorii citind acele randuri, aproape ca ma simt nevrednic de ele, tare mult mi-as dori ca si persoanele pe care le doresc in sufletul meu sa poata gasi rabdarea si intelegerea necesara de a vedea dincolo de scuturile-mi nestiute, sa ma priveasca in ochi, cum spuneai tu si... strangandu-mi mana sa-mi simta toate gandurile calde pe care n-am apucat inca sa le impart cu nimeni, strangandu-le cu egoism si pastrandu-le asemeni unui batran care nu vrea sa se desparta de lume, pentru singura fiinta cu care le-as trai, vreau sa mai am ce sa-i dau doar ei... vreau sa sper macar ca a ramas din mine suficient incat sa poata iubi o viata.
    Pur si simplu simt ca n-am fost proiectat pentru a face fata unei solitudini atat de intense la acel nivel, si stiu ca de fiecare data cand incerc sa o acopar grabit, GRESESC :(
    Iti multumesc ADA !

    RăspundețiȘtergere
  12. Da, este trist, dar...e frumos! E pur si sincer! Si...hai sa-ti spun ceva: desi poate parea putin naiv, eu CRED ca pt fiecare dintre noi exista un suflet pereche, exista acea persoana care te face sa te simti... intreg, care-ti atinge mana si simti ca ti-a luat inima pt totdeauna, acea persoana in care crezi cu toata fiinta ta, acea persoana care crede in tine, care te urmeaza pe cel mai inalt varf si in cel mai intunecat colt al pamantului, acea persoana...pe care...pur si simplu O SIMTI a TA.
    E f posibil ca ea sa fie langa tine si sa nu-ti fi dat seama inca, la fel de probabil este si ca ea sa ... te astepte undeva, s-o intalnesti pe strada, la teatru sau la un film...important este ca EA este A TA.


    P.S. Cauta in sufletul tau; daca EA nu este acolo inca, trebuie doar sa...crezi in continuare si sa-ti pastrezi speranta!:)

    RăspundețiȘtergere
  13. Blu...
    Poate ai intalnit persoana care te-a privit in ochi si ti-a strans mana si a simtit toata bunatatea si toate gandurile calde pe care doresti atat de mult sa le impartasesti.Poate a simtit bataia inimii tale dar s-a speriat,nu a indraznit sa viseze,sa creada ca tu esti Acela.Poate nu vrea sa stii,poate nu e timpul potrivit...ramane doar "poate"....Unii oameni au un suflet mare si pot iubi,la nesfarsit...dar tin acest lucru doar pentru ei.Poate nu se considera demni de a li se impartasi sentimentul,bucuria.Sunt multe feluri de a iubi un om.Poate cineva te iubeste dar nu indrazneste...

    alta anonima

    RăspundețiȘtergere
  14. Mi-am "umbrit" atat de mult sufletul cu neincredere si frica, cum bine spuneai, incat mi-e imposibil sa-ti mai redau ce simt..Tu daruiesti cuvinte pentru a surprinde emotia unui moment comun, eu fug de ele, caci ar putea sa-mi dea forma si astfel..sa ma ucida. O umbra nu are glas, dar daca ar da glas, macar pentru o clipa, vocii interioare, te-ar striga din toate puterile, ar incerca sa-ti atinga sufletul cu degete lungi de traire!..
    Mai deunazi isi plimba pasii tomnatici pe cararile Cismigiului cautand un reper de care..sa se agate. Doar era o umbra,nu?! S-a suspentat de privirea ta, si-a lipit nefiinta de coltul zambetului tau, dar apoi a inteles..cum poate o umbra sa se "ataseze" de ceva atat de real, de intens?!! Stii, umbrele nu au dreptul la o astfel de regasire. Au fost create pentru a ramane ratacitoare, vesnic cautand, niciodata gasind implinirea fizica.
    Raman astfel doar umbra pe retina unui trecator...Ma indepartez de teama de a nu fi spulberata de lumina sentimentelor tale,de a nu iesi din propriul intuneric, din "umbrele" trecutului, pentru a privi cu ochi mari,prin tine, in chiar sufletul meu..

    RăspundețiȘtergere
  15. OK... minunat, iar anonimi... eu cum sa va raspund? cui sa raspund? imi refuzati demnitatea de a afla cu cine vorbesc... si desi am multe de comentat la randurile de mai sus... dar ...poate am sa o fac timid... asa cum eram candva, exact cum povesteam ca impingeam manile in buzunare coplesit de senzatia ca asa ma ascund...
    @Antonia
    daca nu as crede nu as fi aici... acum... asa...
    @Anonim1
    Iubirea nemarturisita nu are sens, chiar daca nu e impartasita, macar te descarci de ce te apasa, pentru ca e o povara prea grea sa-ti porti sufletul sfartecat de asa o senzatie...
    Prea multi de POATE, te rog citeste titlul acestui blog: IERIULDEMAINE adica AZI, maine poate nici nu va mai exista, esti sigura ca vrei sa lasi pe valurile hazardului intentiile "nescrise" ? Oricum eu nu sunt Acela, eu sunt doar Daniel...
    @Anonim2
    Tu ai si glas si repere... nu-ti inventa piedici! atasarea nu e ceva negativ, oamenii o fac sa para astfel cand iese prost, si iese prost de cele mai multe ori pt ca noi suntem astfel... :(
    @Anonim3
    Pentru ca simt si cred in ceea ce simt
    Pentru ca sper si nu sunt singurul
    Pentru ca cred si o fac din suflet
    iar daca asta nu ajunge... Poate pentru ca acesta o fi sensul meu in acest Univers, sa las o dara de speranta in urma mea, chiar daca nu voi apuca sa ma bucur de ea niciodata(macar am impartit-o, asa cum voi povesti chiar in partea a 2-a a scrisorii) poate atunci va avea mai mult sens...

    RăspundețiȘtergere
  16. Sper sa gasesti ceea ce iti doresti. Cateodata dureaza mult, poate o viata intreaga......
    I hope
    Dana
    Canada

    RăspundețiȘtergere
  17. o umbra ce dispare precum visele

    RăspundețiȘtergere
  18. Acum stiu sigur ca ma urasti. Iarta-ma! Sunt un copil rau si ma declar si profana pentru ca nu cred ca am inteles in acelasi fel clipurile prezentate de tine. Incantata de cunostiinta. Ma bucur sa aflu ca mai sunt oameni care gandesc si analizeaza ceea ce simt si incearca sa descrie in cuvinte stari ce nu pot fi explicate asa usor. Ce frumos! Am fost atata timp criticata ca traiesc intr-un balon de sapun, ca sunt o idealista si ca lumea nu e asa complexa si complicata cum o vad eu. Ce bine ca mai esti si tu pe acolo pe undeva, gandindu-te la lucruri care nu privesc pe nimeni, nu te ajuta cu nimic, nu-ti folosesc la nimic, nu-ti aduc nici un beneficiu. Sunt si ele iaca acolo niste idei, ganduri, sentimente…
    “Cand eram eu mai tanar si mai naiv, ma visam la aceasta varsta la casa mea(casa, nu apartament), probabil cu un baietel care sa faca mai multe prostii decat am facut eu cand eram mic, langa o EA careia nici privirea mea salbatic de analitaca sa nu aiba ce sa-i reproseze, si nu atat din cauza look-ului cat multumita senzatiei de liniste transmisa; si evident intr-un job managerial care sa-mi satisfaca necesitatile financiare atat mie, familiei cat si sa-mi poata alimenta oricand continua dorinta de a vedea locurile speciale ale acestei lumi.” Ce dragut! esti un norocos. Tu macar ai visat ceva.Eu as vrea sa cunosc pe cineva care sa ma invete sa visez.
    “iar trebuie sa ma tin aglomerat, parca-mi este putin teama sa ma intreb ce am realizat eu oare in acest an care s-a scurs” din nou ma simt mult mai fericita pentru ca acelasi lucru l-am facut si eu, de teama ca nu cumva sa fiu bantuita de singuratate si sa nu o resimt ca pe o boala mi-am luat din timp masuri de precautie: am refuzat sa imi iau concediu de sarbatori, am lucrat pe 24 si pe 27 si voi lucra pana pe 31. Nu vreau sa am timp pentru ganduri obscure si tristeti inutile.
    Revenind la scrisoarea catre umbra ta…Tu,pentru tine…stii ca nu vorbesti despre o singura persoana acolo? Realizezi ca de fapt iti numesti astfel toate escurile si deziluziile?Ai creat o umbra din tot ce a ramas in mintea ta de la atatea umbre cu care ai vorbit. Eu asta inteleg.

    RăspundețiȘtergere
  19. intelegi bine... umbra este suma tuturor sperantelor rispite prin vreme de mintea mea insetata de fericire...

    RăspundețiȘtergere