Odihneasca-se in pace ! Iti multumim Adrian P.

Adrian Păunescu (n. Adrian Păun, 20 iulie 1943,- d. AZI 5 noiembrie 2010, Spitalul Floreasca, București) poet, publicist și om politic român.
Păunescu va fi fost cunoscut mai ales ca poet și ca organizator al Cenaclului Flacăra.
De departe unul din cei mai prolifici poeți români contemporani publicand peste 1.000.000 exemplare, record pentru orice poet român în viață...
Imi pare rau... chiar imi pare rau...

:(

O poveste impersonala, un om remarcat printr-un activism excesiv, a reusit sa fraternizeze atunci cu cei tineri dar si cu cei mai putin tineri, sa-i mobilizeze intr-un impuls unic pe cei stigmatizati de un regim obscur... A facut din acel impuls o miscare unica in perioada comunista CENACLUL FLACARA.

Imi par dintr-o alta lume amintirile in care am fost si eu la un astfel de cenaclu, se intampla pe un stadion, iar eu... eram atat de mic incat stiu ca bunicul meu m-a tinut tot timpul pe umeri (in ciush cum spuneam eu), era tot orasul venit acolo (oras mic de provincie) .

Nu-mi fusese dat sa vad vreodata atata lume, dar in mod ciudat nu era ca acum: haos si imbulzeala, imi aduc aminte ca totul era ordonat, de parca fiecare stia unde-i era locul, cred ca si oamenii erau mai buni atunci, inca mai stiau sa zambesca...

A fost frumos desi nu prea stiam eu exact cine sunt cei care canta sau recita pe acea scena acum ei sunt nume care eu contat cumva, candva: Victor Socaciu, Stefan Hrusca, Vasile Seicaru, Nicolae Furdui Iancu, Maria Ciobanu, Ion Dolanescu, Liviu Vasilica, Floarea Calota, Sofia Vicoveanca, Veta Biris si lista poate continua dar nu-mi mai aduc aminte...

Daca in Roma antica spuneau ca pentru a potoli gloatele e nevoie de "Paine si circ" e destul de evident ca si noi am avut parte de circul nostru regizat cu multa pasiune.

Stiu ca era in plin comunism, sunt sigur ca pentru a fi putut organiza astfel de manifestari si el trebuie sa fi fost cumva parte din acel angrenaj, altfel ar fi ajuns detinut politic, dar gandindu-ma la scopul si la pata de culoare pe care o aduceau astfel de evenimente in peisajul acela gri eu zic ca a meritat... A lasat ceva in urma, o impletire stinghera de poezie, cantec si vise;

Dupa acea zi stiu ca mult timp mormaiam cum facea el inainte versurilor din cantece; simteam ca o facea cu o patima rara, se zbarlea uneori parul pe mine, simtindu-ma napadit de fiori patriotici; nu stiu despre altii dar pot sa jur ca el intra in rezonanta cu poezia, nu o singura data l-am vazut lacrimand; cunosc prea bine ca si aceasta e o arta, stiu ca-si stia bine rolul si ca alchimia acelor reprezentatii menite sa atinga sufletul, era extrem de complexa, dar o facea al naibii de bine!

Stiu ca acel Cenaclu a murit odata cu comunismul, dar mai stiu si ca nu a renuntat si l-a continuat prin cel cunoscut sub numele: Totusi Iubirea, dupa umila mea parere, semn clar ca acest om iubea ceea ce face, restul intrigilor fiind doar de context.

Desi am prins doar un crampei din expresia povestii lui am priceput din ea suficient incat sa-mi permit sa spun in numele tuturor celor ce inteleg si pot aprecia astfel de valori:

ITI MULTUMIM ADRIAN PAUNESCU !!!

Si daca din om ramane tarana a cate mintea lui a cuprins,
Tu printre toti subtil ti-ai cernut nemurirea
Acum cand Cenaclul Flacarii tale... s-a stins,
Ramane o urma,... TOTUSI IUBIREA!