luni, 4 octombrie 2010

Povestea altcuiva...

Din nefericire timpul n-a mai fost generos cu mine in ultima perioada, m-am cufundat in activitati care sa-mi poata intretine speranta starii de bine suficient de mult incat sa nu pot constientiza iluzia efemera in care ma scufund, imi repet aproape obsesiv ca daca eu cred in ce-i bun si frumos, lucrurile vor evolua astfel, dar... pe cine naiba amagesc... dupa cum spunea si Murphy: "Daca ceva poate sa mearga prost, va merge."
Nu am starea necesara pentru a povesti acum si aici cum am reusit sa risipesc inca 3-4 luni din viata mea fara sens... de fapt exprimarea corecta este: pentru un sens atat de obscur incat probabilitatea zambetelor si momentelor placute culese pe seama acestuia imi este cunoscuta numai mie...
Se pare ca iar "filosofia" mea a dat gres, am ramas totusi impacat cu gandul ca... desi n-a iesit pe cat de frumos imi doream... macar am incercat la modul activ depasind ipostaza de intentie.
Si daca mai era cazul... inca sustin ca:
THE ROAD TO HELL IS PAVED WITH GOOD INTENTIONS!

Mai departe voi imparti povestea altcuiva, un mail primit acum ceva timp; a mea... altcandva...

"Apa fierbe si la 37 de grade, apa inseamna si lacrimi inghetate de caderea lor! Nu ne ucidem unii pe altii, doar ne ranim cu existentele noastre. Credem in ce au crezut stramosii, muncim cum au muncit si ceilalti inaintea noastra, dar iubim cum stim doar noi. Pretindem ca atingem forme superioare de intelegere, de comportament, de conduita interna si externa, insa singura restructurare a avut loc in perceptia noastra. Inima noastra nu s-a blindat deloc, pe ea n-am putut sa o tuningam, nici s-o tatuam, nici s-o expediem pe Marte, nimic din toate demersurile stiintifice nu au facut din inima mai mult decat inseamna ea. Poate ne-am mutilat, sau am oprit conexiunea ei cu ratiunea noastra, facand un vid intre cele doua mari puteri ce guverneaza fiinta umana. Poate... e totul o presupunere. Suntem capabili de tot, atata vreme cat eu inseamna viata, iar viata inseamna pamant, iar pamantul inseamna planeta albastra, iar planeta albastra inseamna punct, iar punctul inseamna intersectia a doua linii: Universul cu misterul. Purtam in noi ambele linii, suntem microuniversuri si micromistere. Cu toate astea nu mai stim de ce traim, de unde am venit si incotro ne indreptam. Nu mai stim ce inseamna a trai, a supravietui, sau a renaste. Stim asa putin si totusi suntem mandri de cat am dobandit. Stim ca vrem si noi tot aceleasi ingrediente pe care le au toti muritorii, desi in putinele noastre clipe de luciditate ne dam seama ca ele reprezinta doar niste clisee rancede. Stim, insa mintim ca vrem tot acelasi meniu, tot case, tot masini, tot casnicii reusite, tot copii frumosi si sanatosi, tot vacante cat se poate de luxoase, tot shopping in marile mall-uri, tot filme americane, tot yahoo messanger si google, tot fast-food-uri, tot inmormantari de la pompele funebre. Vrem tot ceea ce majoritatea oamenilor consuma. Vrem si dorintele noastre devin comercial. Tot ce ne inconjoara sunt dorintele noastre. Avem exact atata cat am dorit sa avem, cu singura precizare ca unii nu mai au parte de ele, altii fac abuz de ele atat de mult isi permit. Vad in oameni un mars al unui Mephisto denaturat. Vad in femei o trecere de la o Maria smerita la o Eva drogata. Degeaba lacrimi daca pacatele stau scrise pe intreg spatiul dimprejurul nostru. Ne dorim sa fim aspatiali si atemporali ca sa fugim de conditia noastra, sa tot fugim. Plang soarta oamenilor. Plang credinta lor oarba, plang zbaterile lor zilnice, plang idealurile lor, plang pierderile si castigurile laolalta. Plang copilul pe care nu l-am purtat in pantec si plang lumea dupa moartea mea. Omenirea e lacrima pierduta a unui Univers neinteles. Plang impreuna cu el o soarta meschina. In plangere gasesc cainta, gasesc reintoarcerea in bratele serafimilor si de acolo in cele ale filosofilor. Singura care vorbeste despre constiinta Universului nostru, e filosofia. Azi mi-a spus cineva sa las filosofiile. La ce bun sa-i spun ca totul in mine si prin mine e o pura filosofie? Pacat ca ne-am pierdut aripile, pacat ca ne-am multumit sa fim doar oameni nu si forme superioare de existenta. Pacat ca tot ce facem se reduce la material. Cui sa spui ca mai exista atatea de inventat dincolo de ceea ce e vizibil, atatea capodopere ale sufletului, ale spiritului, atatea limite de strapuns, atata eternitate de manipulat? Putini inteleg, putini accepta. E o tragedie colosala, redusa la un handicap conceptual. Vreau sa fiu om... si dorinta mea e absorbita de gaura neagra a unor perechi de ochi ce lectureaza cugetarile mele. Devin om cand cuget, cand doresc, cand simt, cand visez. Ma simt ranita de existenta altora, ma simt inghesuita intr-o lume limitata de valori si concepte. Apa fierbe la 37 grade? Nici vorba, fierbe la 100! E refuzul clar al vocii tale, si eu nu-ti inteleg revolta, de ce stiinta care e venita dupa om, are ultimul cuvant de spus? Puiule, oamenii fierb si la 37 de grade si-n plus suntem 80% apa. Nu vrei sa auzi povesti, iritarea ta cere o sentinta cu verdict de criminal al fundamentelor stiintifice, si al bunului simt... si iata-ma facuta din om, neom! Neoamenii stiu sa dea nastere lacrimilor inghetate, caderea lor e doar motivul, motivul de a deveni un aisberg pe care Titanicul il ocoleste cu toti caii verzi sau albastri adunati dupa convorbiri neplacute..."

Ada


12 comentarii:

  1. Povestea autoarei e a noastra, a tuturor, pentru ca toti o simtim. Si nimeni nu o simte mai puternic decat cel ce o neaga cu vehementa sau cel care ii poate reprosa autoareai sa lase filosofiile.

    Da, traim intr-o lume in care sunt din ce in ce mai putini oameni si tot mai multi „homo sapiens” si ceea ce e mai tragic este ca toti acesti „homo sapiens” se nasc oameni. As vrea sa pot spune ca mai credem in ce credeau stramosii nostri insa valorile lor le-am pierdut, le-am uitat, le-am inlocuit cu nonvalori stralucitoare dar efemere. LUTUL primeaza in defavoarea a ceea ce este „suflare divina” – a ceea ce este mai presus de inima si ratiune la un loc. Si as vrea sa pot spune ca originea spiritului ne face „forme superioare de existenta” dar suntem doar diamante in forma bruta. Se spune ca nimeni nu se naste invatat (filosof), totusi e in natura omului sa fie asa. Nu-i de ajuns insa sa filosofam, sa ne „caim” prin vorbe si lacrimi. Asa cum bine spunea stoicul Epictet „Expresia filosofiei e fapta”. A avea potential nu e suficient, e nevoie de slefuire, acea slefuirea ce se realizeaza intre prima inspiratie si ultima expiratie a structurii fizice. Nu trebuie sa inventam ci sa deschidem ochii mintii, inima si sufletul si sa cautam pentru a descoperi.

    Nu stiu care s-a vrut a fi citatul lui Murphy deoarece nu s-a decodificat corect fontul la incarcare, insa „a crede” in ceva (orice, oricine) inseamna convingere si rabdare.

    RăspundețiȘtergere
  2. 1. ms pt comentariu
    2. "Daca ceva poate merge prost, va merge prost." acesta este citatul
    3. dupa cum am spus si anterior, rog sa nu mai scrieti comentarii nesemnate, e ca si cum nu va puteti asuma propriile cuvinte ceea ce mi se pare nedemn.
    4. referitor la : "Nu trebuie sa inventam ci sa deschidem ochii mintii, inima si sufletul si sa cautam pentru a descoperi" cred ca fiecare pas este o noua reinventare, orice lucru nou aflat este o alegere de a avea sau nu aspiratii, traim intr-o lume in care haosul este o ordine atat de complexa incat cuvintele gen BINE sau RAU sunt depasite, viteza nu face cele mai multe victime in accidente, ci in viata cotidiana, mor suflete cu miile incercand sa se adapteze la un ritm prea alert pentru a mai avea ragazul necesar sa simta acele detalii care incanta inima si mintea, oamenii se transforma in mincinosi notorii, zambtele sincere au devenit caricaturi perfide, satisfactiile sunt de natura materiala iar tu care citesti randurile acestea, desi esti de acord cu mine, esti la fel de ipocrit(a) ca si mine, o stim amandoi, stim ca o putem schimba dar... intr-un fel stupid e prea tarziu, insa paradoxul consta in faptul ca nu e prea tarziu pt schimbare, ci ezitarea si credinta ca n-am face-o intr-un mod palpabil, pt ca altii ar fi la fel...deci o facem degeaba!
    Cat egoism... ce-ti pasa de altii? n-o faci nici pt laude nici pt premii, o faci pt sufletul tau... ce ne-a mai ramas din el.
    Priveste zilnic in sus, zambeste si multumeste-i Divinului univers ca existi, maine se prea poate sa nu mai fi la fel de norocos ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am multe de criticat la comentariul de mai sus, pe care dupa cum spui si tu il puteam cenzura dar... te-ai inselat prea mult in acesta, asa ca nu numai ca nu simt nevoia sa-l ascund dar va fi un exercitiu interesant demolarea acestuia cu metode strict regulamentare ;) (sunt la serv. acum, asa ca va tb sa mai astepti)
    P.S.: Supun intre timp atentiei tale rugamintea mea de a reanaliza credintele si argumentele sustinute mai sus, ar fi bine sa iti concentrezi efortul pe punctele in care ai depasit limitele pe care trebuie sa le respecti atunci cand interactionezi cu cineva care din motive care poate tie-ti par fara sens, acea persoana a luat decizii raportate strict la dorintele si intentiile personale. Daca tu-mi vrei BINELE, asta nu insemna ca BINELE TAU coincide cu BINELE MEU! (respectul individualitatii fiecarui om)

    RăspundețiȘtergere
  5. Desi initial nu am vrut sa postez nici un comentariu aici, ultimul comment m-a facut sa ma razgandesc. Drept pt care, imi permit o remarca la adresa celui lasat de “spirit intrupat”.
    Inainte de toate mentionez ca, nu am nimic personal cu tine, “spirit intrupat”, nici macar nu te cunosc, nu stiu in ce relatii te afli cu administratorul acestui blog, insa stiu ca atunci cand esti invitat sa vizitezi blogul cuiva si vrei sa faci comentarii la adresa unui articolul, trebuie sa pastrezi o limita a discretiei si a bunului simt. Nu stiu care este politica acestui blog, daca este una speciala sau se conformeaza “regulilor generale”, dar indiferent cum ar fi, parerea mea este ca s-a cam deposit o limita. Un astfel de comentariu, i l-ai fi putut trimite f frumos pe mail.
    Nu am sa analizez intreaga ta "scrisoare", pt ca de asta, daca va considera necesar, in mod sigur se va ocupa Daniel, dar mai am de facut o remarca la urmatoarele:

    “DA! VREAU CEVA! CE-AM VRUT MEREU! SA TE AJUT SA-TI FIE BINE!
    SI NU TE VREAU EVOLUAT PENTRU MINE COPIL CE ESTI, CI PENTRU TINE!
    Ti-e teama ca vreau sa-ti iau „libertatea”? Care libertate cand tu te subjugi singur propriei nesigurante si propriului egoism? „Libertatea” aceasta a ta este „libertatea” de a face bungee jumping fara coarda. Chiar te astepti sa ma supun dorintei tale de a sta si a privi?”

    Nu am sa ma leg de afirmatiile care se fac(fondate sau nu) pt ca, repet, nu este treaba mea, dar vreau sa spun doar atat: DA, categoric asta tb sa faci(dupa parerea mea). Daca vrei cuiva binele(si tu asta sustii cu patos aici), il lasi liber. Liber sa aleaga cu cine se intalneste, daca se intalneste, liber sa ceara ajutorul (daca el considera ca are nevoie), liber sa aleaga, liber sa greseasca, liber sa iubeasca, liber sa sufere, si liber chiar si sa “faca bungee junping” (daca el asta vrea) – desi...fara coarda e “putin cam riscant” :P. Tu poti cel mult sa-i spui ca nu e bine ceea ce face, argumentand desigur, si sa-l lasi LIBER, pt ca tb sa ai incredere in el, in hotararile pe care le ia. Pt ca este capabil sa aleaga, sa distinga BINELE de RAU, pt ca este o persoana inteligenta, integra... (dar nu vreau sa-i enumar calitatile aici), pt simplul motiv ca... este viata LUI si numai EL poate decide ce face cu ea.
    In fine, as mai avea multe de spus, dar ma opresc aici, cu scuzele de rigoare daca aparitia mea a fost... inoportuna, insa am simtit nevoia sa intervin.

    In concluzie, “spirit intrupat”, astfel de comentarii(mult prea personale si neadecvate) fie le pastrezi pt tine, fie gasesti o modalitate de a face sa nu fie vazute de sute de cititori, care ...nu cred ca vor sa fie... invadati. Spun acest lucru, pt ca eu una asta am simtit.


    P.S. Gazda ne-a tratat cu caldura si respect. Imi place sa cred ca suntem cu totii oameni cu caracter!;) O seara...linistita!:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  7. initial nu am vrut sa citesc si comenatariile pentru ca intregul post mi-a captat destul de mult atentia, dar am zis sa arunc o privire si observ ca in cea mai mare parte commenturile nu au legatura cu postul anterior si drept urmare nu am putut sa ma abtin si sa nu ma simt putin revoltata...mentionez ca ma adresez domnisoarei "spirit intrupat", ce m-a uimit sau mai bine zis m-a lasat masca si in primul rand pt. ca spune niste chestii total pe langa subiect si in al doilea rand pt. ca face cateva afirmatii specifice unui site de matrimoniale...aceste vorbe ar fi trebui sa fie strict personale sau trimise cum a specificat si antonia , pe mail...si drept urmare ajung la cateva concluzii: domnisoara este foarte indragostita dar egoista, incearca sa puna mana pe "libertatea" baiatului sau mai bine zis sa i se bage pe gat etc....mie personal aceste idei de a-ti declara sentimentele(poate mult spus) cuiva, stiind ca aceste ganduri vor fi vizibile multor oameni care au o legatura poate apropiata sau poate doar intamplatoare cu respectivul, ma fac decat sa rad...si nu rad de sentimente in sine ci de modul de a le spune...si mai mult rad atunci cand si cel caruia ii sunt adresate priveste aceasta intentie ca pe una exagerata...

    ps: daca baiatul isi iubeste libertatea este dreptul lui si daca nu vrea sa renunte la ea inseamna ca are motivele lui sau se simte mult mai bine "liber" sau va renunta la ea cand va dori el, pentru cine va dori el...ESTE STRICT PROBLEMA LUI si nu trebuie sa se simta nimeni indignat sau jignit!

    CONCLUZIA ESTE STRIC METAFORICA

    SEMNAT: Pustoiaca de 20 de ani fara o luna :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  9. sa speram ca ne vom bucura si de acum inainte de lecturi interesante, cel putin eu asta vreau sa citesc.
    Daniela

    RăspundețiȘtergere
  10. cred ca nu ai inteles...nu concluziile pe care le-am tras m-au lasat masca(poate am folosit un termen prea brutal) ci cuvintele tale, acea marturisire spusa fara perdea :)...iar daca Daniel a ales sa faca publice afirmatiile tale asta denota faptul ca indiferent daca el este de acord sau nu cu ce zice publicul, impartaseste totul cu cei ce ii citesc minunatele postari...iar de aceasta data se vede clar ca nu este de acord cu acea declaratie subtila de dragoste...iar daca tu ai dorit ca totul sa fie o discutie personala nu scriai de prima data aici, deci "planul" tau a fost clar altul si nu poti nega asta...poate prin aceasta discutie iti par antipatica sau ti se pare ca ma bag cu forta din viata ta, dar nu uita ca tu ne-ai marturisit tuturor o parte din gandurile tale care erau persoanele, iar noi avem tot dreptul sa ne spunem parerea...drept urmare pe o parte sa zic ca te inteleg, dar in cea mai mare parte sunt "revoltata", poate mult spus, de atitudinea ta fata de Daniel, care fie vorba dintre noi nu este deloc un copil dupa cum ai afirmat ci este o persoana de la care chiar ai ce invata...si nu il laud..

    semnat: pustoaica

    RăspundețiȘtergere
  11. Wow... "Spirit intrupat" si-a sters toate comentariile, Ntz! Ntz! Ntz!
    Sa inteleg ca-mi rapesti placerea de a spulbera acele ganduri cu texturi denaturate? :(
    Asa voi face atunci, dar doar pt ca nu doresc sa fac din acest blog un loc unde se spala rufele in public, stii doar ca am o totala antipatie fata de astfel de situatii...
    O zi minunata tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  12. De lipsa de timp - tot mai acuta- ma plang si eu, mai ales de cand fiul meu a intrat in clasa intai. Cand si cand am intrat, totusi, pe aici, sa vad daca-s noutati. Negasind, ieseam zambind deoarece ma gandeam ca poate viata ta s-a imbogatit si sub alte aspecte :) si nu poti impartasi deocamdata din acest preaplin.

    Se pare ca n-am pierdut decat o controversa si... ca se cam "bat" fetele pentru tine :D

    Zilele trecute - intre doua verificari ale temelor cu bastonase si liniute - am desfacut o sticla de "cabernet sauvignon" pe care acum vreun an intentionam s-o ofer...
    ...si ma gandeam la sensul risipei din viata noastra... de ce risipim zile, sentimente, bani, senzatii...de ce facem anumite alegeri...

    Pff...
    Sa ai parte de zambete !

    RăspundețiȘtergere