marți, 19 octombrie 2010

ETE FLEOSHK !

Aseara parasind biroul imi ordonam pasii cat mai eficient printre baltoace, din nefericire eram coplesit de senzatia ca uitasem acasa stergatoarele de la ochelari, sau poate n-am avut niciodata asa ceva, pacat... mi-ar fi fost utile. Ploua!
Dupa ce toata vara si inceputul acesta impertinent de toamna am criticat pustoaicele si domnisoarele cu cizme de cauciuc, nu doar din considerente estetice ci si legat de o anumita idee de confort; in drumul meu catre o oarecare statie a trebuit sa ma aventurez sa ajung pe trotuarul de vis-a-vis, apele-si impleteau nemarginirea tocmai in calea fericirii mele, m-am gandit instinctiv la Moise, dar... ufff! n-aveam nici toiagul la mine si nici o relatie prea buna cu Doamne-Doamne incat sa-mi dea ceva puteri cat sa-mi fac loc de trecere. . .
Revenind la domnisoarele cu cizme de cauciuc, o EA cu gratia unei feline se apropia de pe celalat trotuar, nu parea impresionata de oceanul dintre noi...("Tu pe un tarm, eu pe altul; La mijloc ne leaga, doar cerul albastru" si totusi ploua) subsemnatul inca dadea tarcoale sperand ca nu-i pe cat de adanc pare, mi-am luat inima in dinti propunandu-mi ca din doua topaieli pe varfuri sa-mi finalizez saltul cu bine...

CATEVA SECUNDE DILATATE:

EA deja se afundase in abisul acelui ocean...
EU imi flexasem picioarele gata de lansare...
EA imuna naviga cu motoarele turate la maxim...
EU deja zburam...
EA privea cu-n zambet arogant valurile ce se prelingeau in urma-i parca savurandu-le...
EU pregateam prima aterizare...
EA constientizeaza intentia zborului meu (deasupra unui cuib de cu(r)ci)...
EU realizez primul contact cu suprafata apei...
EA ezita o clipa...
EU inca mai realizez contactul cu apa
EA demareaza arcuirea amuzata a unei sprancene
EU ... contactul insista sa se prelungeasca
EA deja contempleaza momentul asteptand deznodamantul
EU ... FLEOSHK!!! LA NAIBA, MA SCUFUND!!!
EA nu-si poate retine zambetul
EU deja sper ca groapa nu e mare
EA ma ocoleste elegant parca explicandu-mi dintr-o privire care-i rostul unor astfel de incaltari
EU... "savurez" momentul de inalta conduita spirituala, in care ciorapii mei in contact cu apa au reactii revelatorii; ridic neputincios din umeri...
EA s-a dus...
EU... mi-am finalizat scufundarile fericit ca stangul n-a avut aceeasi soarta


...

MORALA:
Ma simt obligat sa recunosc: desi estetica deseori condamna anumite forme ale expresivitatii look-ului, uneori chiar si Domnisoarele in cizme de cauciuc sunt inspirate!

P.S.: Mai are sens sa mentionez ca de cate ori vedeam o astfel de Pitzipoanca imi amintea de copilarie, cand la tara toamna, sau primavara, erau necesare astfel de incaltari , ce pot sa spun... nu credeam ca voi apuca clipa in care sa spun ca Bunica (fie-i tarana usoara) daca ar fi venit in echipamentul de facut curat la porci ar fi fost CHIC (macar la incaltari) in ditamai Capitala Europeana ;)

Tu cititorule ce intamplari revelatorii ai avut lately ?

7 comentarii:

  1. Ehe, noi la ţară n-avem bălţile din Buc. :)), la noi sunt mai mari, însă nu sunt pe stradă, ci pe uliţele neasfaltate...
    Foarte plastică exprimarea, eu chiar îţi recomand cizmele de cauciuc, iar ele trebuie neapărat să fie etanşe. Fuck appearance, long live performance !

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu-mi plac cizmele de cauciuc! Oricum ar fi ele: roz bonbon, cu picatele, cu valurele, bleu ciel ca cerul...:D sau clasice.
    Nu-mi plac. Si atat.

    Poate sunt eu de moda veche si rezist ca Ana lui Manole pe zloata sau furtuna...cu toate ca azi dimineata umbrela mea se vaita din toate puterile in incercarea de a razbi vajnicul vant si perfida cernere de picuri reci...

    Ma bucur ca acum, inaite sa plec acasa, nu mai ploua :)

    Iti doresc senin in priviri dar si la orizont!

    RăspundețiȘtergere
  3. foarte tare povestirea...am avut si eu candva intentia sa imi iau asemenea "minunatii" dar mi-am adus aminte de copilarie cand urlam atunci cand mamaia ma incalta cu asemenea "obiecte" cauciucate si am renuntat la idee...dar cred si eu ca tine ca parca sunt de mare folosinta atunci cand nu le ai...mai ales erau azi pentru mine cand eram uda, uda, uda, extrem de uda, de am si chiulit (cu toti colegii) de la cursuri pentru a ne duce acasa la caldura deoarece aratam jalnic din cap si mai ales pana in picioare..si acum deja simt ca ma incearca o raceala grea...deci cred ca trebuie sa fug urgent sa imi iau niste "gumari" dastia cu floricele :))...

    semnat: Pustoaica de 19 ani

    RăspundețiȘtergere
  4. Inspirat din zilele noastre..ce real suna, dar mie tot nu-mi plac nebuniile astea de cizme...le uram in copilarie...si mai mult acum :D...So: purtati-le voi...domnisoarelor si pt mine! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. ... si iata puterea unor amarate cizme de cauciuc! Cizmele astea sunt fantastice, devin un punct cheie intr-o scriere, devin elementul care ne duce inapoi intr-un trecut mai aproapiat sau indepartat, si subit incinta ochiul criticilor sa emita clara lor dezaprobare privind estetica lor (nu-mi pot da seama ce altceva era de criticat la ele). Domnule autor, nu v-ati intrebat de ce nimeni n-a comentat scufundarea dvs.? De ce nimeni n-a surprins jena in care va aflati? Totusi domnisoara aceea, o fi zambit larg caci pe cand ea plutea pe apa, dvs. erati de-a dreptul nevoit sa inotati, si chiar asa, nicio domnisoara sau doamna nu v-a compatimit nefericita lectie invatata despre cizmele alea de cauciuc... trist, de-a dreptul trist. Dar aspectele astea chiar nu mai conteaza, traiasca morala, pt ca scopul scrierii era ea... sau totusi cizmele? Sunt in dilema, noroc ca nu ploua, si cizmele de cauciu stau frumos in dulap asteptand linistite timpul cand vor demonstra (inca o data) ca sunt utile!

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna Ziua!
    Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor si nu numai.
    Am vizionat cu atentie blogul tau si vreau sa spun ca am fost foarte fascinat de ceea ce am gasit. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Încep sa îl citesc cu drag.
    Noi promovam la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tau ; am specificat sursa articolului si am deschis si un subiect pe baza acestuia. Daca doresti, poti sa ne recomanzi orice articol si noi îl vom promova.
    Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
    Ne-ar face placere, de asemenea, sa stim ca ai dori sa ne sustii în acest proiect de radio si sa accepti o eventuala colaborare.
    Pe Radio Whisper se difuzeaza toate genurile de muzica, exceptând manele si piesele necenzurate, avem si câteva emisiuni, stiri etc. Ne-am propus sa realizam un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de sustinerea si ajutorul tau si al celorlalti colegi bloggeri. Dorim sa cream o echipa numeroasa, de oameni cu un talent aparte si m-am gândit ca, poate, ai vrea sa ni te alaturi si sa colaboram, binenteles, pe unul dintre domeniile care îti place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile si modul de a gândi al bloggerilor si al ascultatorilor nostri.
    Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tau si sa ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un email asculta.whisper@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
    Multumesc,Cu stima Vlad!

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu am cizme de cauciuc. Dar, pentru că la țară, asfaltul de pe ulița principală este mai intact decât cel de pe Calea Victoriei, am considerat că mi-ar fi mai utile cizmulițele în Capitală...Aici, fiecare baltă ascunde o groapă. Și sincer...am de ales: mașina personală sau cizme de cauciuc. Este lesne de înțeles, ce costă mai puțin, mai ales pe vremea aceasta londoneză...

    RăspundețiȘtergere