Ieriul de Maine: Să fii domn e o întâmplare, să fii om e-un lucru mare!

Prietenului meu Sergiu F. Nicolaescu...

Am urat cartile conventionale de istorie, imi pareau extrem de complicate punand prea mare accent pe localizarea exacta in spatiu si mai ales IN TIMP a evenimentelor. Dispretuiam sa invat matematic, mi se parea absurd sa retin atata informatie fara sens, nu doar ca nu-mi placea dar ma irita conceptul de baza al acestei materii...

Asta pana cand un "bun prieten" din copilaria mea, s-a gandit ca istoria nu-i un sir de evenimente seci si fara insemnatate, insiruite hapciupalitic pe pagini interminabile. A gasit o cale de a le da viata, le-a dat un chip, un caracter impresionant, o insemnatate in mintea mea, un scop pentru actiunile lor din acele timpuri.

Pe scurt, LE-A DAT SENS intr-un mod captivant pentru copilul din mine!

Regii si Domnitorii nu mai erau doar personaje fade, dintr-un tablou uitat de vreme in cine stie ce castel, si prezentat ca ilustratie intr-o carte in acel chenar mic, din care abia-i distingeai trasaturile si asa sterse; ci devenisera palpabile pentru mintea mea, le puteam intelege... Imi amitesc de poza lui Mihai Viteazul de pe coperta cartii de istorie, era tare urat si parea machiavelic, imi displacea total, nu-l puteam vizualiza facand nimic bun... apoi am vazut si eu Mihai-ul descris prin ochii acestui prieten... era... WOW! Pur si simplu nu pot descrie cum am privit acel film cu gura cascata, de cate ori se zbarlea pielea pe mine, de cate ori simteam ura fata de turci fierbandu-mi in vine, sau cum imi tremurau mainile a neputinta la sfarsit cand mi-l omorau. DA! MI-L OMORAU! Il traisem atat de intens, incat parca mi-l luau mie...

Dupa cum deja ai intuit cititorule, acel prieten care mi-a aratat istoria noastra astfel, e chiar prietenul pe care azi l-am pierdut dintre noi, este Regizorul, Actorul, Cascadorul, Scenaristul si Scriitorul SERGIU NICOLAESCU...

El e "prietenul" care m-a facut dupa acel film sa devorez cu privirea-mi curioasa, tot ce am gasit prin carti despre Mihai Viteazul, primul Domnitor care reusea Unirea. Atunci parintii mi-au luat Povestiri Istorice, cartea in format generos, care-l avea pe coperta, altfel. Acolo era demn, curajos si admirabil, asa cum trebuia sa fi fost...

N-am sa mai spun nimic despre Amza Pellea acum, insa daca intr-adevar exista viata dupa moarte, desi sunt trist ca s-a prapadit Sergiu Florin Nicolaescu, sunt sigur ca acum este alaturi de NEMURITORII lui (film de pe coloana sonora a caruia este link-ul urmator, si care mie-mi e tare drag, in interpretarea celor de la Phoenix: http://www.youtube.com/watch?v=ve3IkhAGIm4 )

El n-a fost doar regizor, dupa cum spunea: "nu am avut imaginatia marilor creatori, eu am fost inginer, insa am muncit, am muncit mult si... a meritat!" el a fost pentru mine... prietenul care ma ducea la filme in care-mi amintea ce tara frumoasa avem, ce trecut impresionant, cate lupte s-au dus pentru coltul asta de pamant si cati au murit pentru ca noi sa-i privim pe cei care ne conduc cum isi bat joc de ea acum... :(

Poate ca ultimele filme n-au fost prea inspirate, desi putini stiu ca "a venit cu bani de acasa" cum se zice. Insa filme precum: DACII, MIHAI VITEAZUL, OSANDA, CU MAINILE CURATE, CIULEANDRA, NEA MARIN MILIARDAR, despre care putini dintre patriotii care il critica, cunosc faptul ca au fost nominalizate la Oscar, acestea il fac mai patriot decat ar putea sa fie neam de neamul criticilor.

Desi as mai spune atat de multe, sunt trist, prea trist sa pot scrie asa cum simt, asa ca-mi voi rezuma cuvintele prin completarea sintagmei cu care am inceput aceasta zi, auzind trista veste: