miercuri, 7 noiembrie 2012

Ceea ce esti, uitand sa mai fii tu...

Aceasta postare are la origine povestea unui zbor:
http://www.youtube.com/watch?v=xd1sm9Z7mnQ

Va fi o poveste despre zambete.
Va include si incruntari.
Va spune cuvinte despre tacere.
Va surprinde cateva fotografii ale sufletului.
Va impleti algoritmii seductiei cu iluzia sperantelor.
Va culege trofeele reusitelor efemere si le va sfarama pe toate de stancile realitatii.
Va fi despre ce stiu sa fac al naibii de bine si totusi despre ce ma impleticeste lamentabil.
Va fi despre cum poti zambi cand toti stalpii de sustinere ai realitatii tale se sfarama percum castelele de nisip.
Va fi despre superstitii.
Va fi despre mine si despre noi.
Va fi despre tine si despre voi.
Va include aiuristice vise si tacerea cuvintelor nespuse.
Va fi despre zi si despre noapte.
Va fi despre neputinta care te blocheaza sa mai faci un pas.
Va fi despre energia de care ai nevoie pentru a putea face orice-i imaginabil.
Va fi un fel de tot... despre nimic sau poate un nimic despre tot.
Va fi ceea ce esti, ce gandesti, ce-ti doresti si cat de mult asta conteaza pentru fericirea ta.
Va fi tot ceea ce ai nevoie pentru a fi trist, desi la fel de bine poate fi tot pentru a te implini.
Va fi o scena pe care imaginatia ta va pune personajele in care te vei regasi.
Va fi ocazia mea, sa ma intelegi sau sa ma judeci.
Va fi sansa ta, sa te intelegi sau sa te critici.
Va fi exact ceea ce trebuie sa fie, tocmai la momentul potrivit.
Va fi TU si va fi EU.
Va fi fost un curcubeu.
Va fi doar o zi de toamna, pentru tine scumpa Doamna!

si cel mai important:

VA FI ... IN CURAND!




2 comentarii:

  1. Si poate se va spune curand ca… noi de fapt ne-am indepartat de zei ca sa invatam sa traim fiecare clipa ca si cum ar fi cea din urma, cea mai suprema, si chiar cea perfecta. Se va spune ca am sfidat un bluestem si calatorind prin lume, pasii nostri au calcat pana si oasele eroilor. Ne-am ridicat dintr-un abis de jos ca sa tintim spre cel de sus. Se va spune ca ne-am jucat o clipa si apoi am disparut lasand pamantului un camuflaj ce candva era umplut de viata, dar mereu vom trisa, si nimeni nu va putea spune cand si unde ne vom duce ca sa retraim totul, ca sa reiubim, sa ne regasim…
    Tarziu poate chiar ca in seara asta, viata va insemna o mostenire pe care stramosii ne-au lasat-o prin ADN-ul lor, un testament semnat cu dragoste, jertfa si speranta. In urma stramosilor nostri cautam triumful vietii asupra unui intreg Univers. Ne luptam cu mii de forte ca sa ajungem in locul unde trebuia sa ajungem, in bratele persoanei cu care trebuia sa fim…
    De fiecare data cand citesc Blu, aud acea voce care strabate ere necunoscute de noi, strabate campuri de lupta, si evolutii spectaculoase, ca apoi totul sa se inchege in niste ganduri pe care le scrie aici, acolo, oriunde paseste.
    Traieste-ti destinul asa cum ti s-a fost scris si poate chiar ti s-a fost dorit de pe timpul cand tu existai doar pe constiinta Universului…
    Inca iti multumesc ca existi!

    Ada

    RăspundețiȘtergere
  2. :) https://www.youtube.com/watch?v=zKD6c2uPazY
    @};--

    Q%%-

    RăspundețiȘtergere