duminică, 11 iulie 2010

Fericirea si Femeia "I love to hate you" (PROVOCAREA CELOR CARE GANDESC)

"Existã patru ingrediente pentru o casnicie fericita:


1. Iti trebuie o femeie care sa te iubeasca neconditionat, pentru liniste!
2. Una care sa te provoace intotdeauna, pentru evolutie!
3. Una care sa doreasca intotdeauna sa faca dragoste (fara chestii de mood si dureri de cap), pentru placere!
Cel mai important!

4. Trebuie sa te asiguri ca aceste femei nu se cunosc intre ele, pentru siguranta!!! ;) "


Pe fundalul acestor "vorbe de duh" aduse de cineva cu multa truda din putul gandirii mi-am propus sa dau un pic de culoare acestui blog, nu voi spune doar eu ce gandesc servind lecturi plictisitoare pentru cafeaua de dimineata sau pentru noptile fara somn, asa ca :

Declar oficial,
VOI IMPARTI ACEST BLOG CU TOTI CEI CARE AU DE SPUS CEVA INTELIGENT LA ADRESA SUBIECTULUI ALES, ALTFEL SPUS PROVOC PE ORICINE SIMTE CA POATE PUNE IN CUVINTE CEEA CE SIMTE SA O FACA AICI, AJUNGE CU FELICITARILE SI LAUDELE PENTRU LUCRURI MARUNTE, HAI SA GANDIM IMPREUNA !!!

Iar ca sa revin la primul paragraf vreau sa punctez o intrebare care pe mine ma bantuie de ceva timp si inca lucrez la solutia ei in forma cea mai desavarsita:

De ce nu ar putea exista o femeie care sa le includa pe toate, de ce ideea de fericire langa cineva trebuie acceptata din ce in ce mai mult sub forma unui compromis???

Momentan voi lasa doar aceasta intrebare... dar voi continua acest post, si credeti-ma ca am multe de zis. . .

P.S.: astept comentarii pe marginea subiectului, mai ales din partea sexului frumos care sunt sigur ca are obiectii la "diviziunea muncii" din primul paragraf ;)

NEW ENTRY
Dupa cum spuneam mai sus, am cate ceva de zis referitor la acest subiect dar nu inainte de a-i multumi pentru comentariu Andrei. Da! mi-am recunoscut ideile, stilul si stiu cine-i prietenul despre care vorbesti :)
Desi directiile si conceptiile sunt impartite, si probabil din ele transpira destul de evident o tensiune intre cele doua coordonate sexuale, eu ma voi rezuma la a spune ca EL si EA sunt oameni, intregirea nu cred ca se va face altfel decat prin punerea in comun a valorilor si dorintelor dobandite prin experientele anterioare, vad cele doua personaje biblice imbinandu-se asemeni unor rotite zimtate care pana in clipa in care nu vor gasi punctul perfect de imbinare si evident modelul cel mai compatibil, vor da in gol sau vor risca sa-si ciobeasca din dinti, si fiecare experienta negativa, fie ea de compromis sau fortata ii va indeparta si mai mult de probabilitatea de a mai fi compatibili cu ceea ce cautau.
Ce se va intampla daca gasesti ceea ce cauti dar... nu vei mai fi capabil sa te mulezi pe acel fel de a fi pt ca te-ai decalibrat?
Cum vom putea pastra ceva-ul dorit daca noi nu mai avem proprietatile care candva ne-ar fi recomandat cu succes pt acel ceva, sau mai bine zis... CINEVA ?
Nu de putine ori am ales si n-am ezitat sa cred in alegerea mea pana atunci cand era evident ca vointa mea era singurul exponent ce anima acel angrenaj, care altfel ar fi fost in deriva... am facut multe alegeri gresite dar imi place sa cred ca fiecare dintre ele si-a avut lectia pentru mine.
In fiecare zi ma transform, sunt planuri pe care evoluez si planuri cu care nu ma pot lauda, sunt om si felul in care gresesc ma face unic: TANJESC DUPA SUCCESUL GRESELILOR MELE!

26 de comentarii:

  1. am zis ca nu voi comenta dar o sa iti fac "placerea" si voi scrie 2-3 cuvinte. dupa cum ti-am mai spus perfectiunea nu exista, dar am impresia ca noi tot incercam sa o gasim, desigur pierdem timpul degeaba, de aceea nu exista FEMEIA care sa le includa pe toate cum desigur nu exista nici barbatul perfect: loial,iubitor,inteligent etc. Pe langa asta eu consider ca esti egoist daca incerci sa cauti pe cineva dupa anumite preferinte sau mai grav sa incerci sa modelezi pe cineva.Cu toate ca am spus astea recunosc ca si eu am incercat sa schimb anumite persoane dar pe langa faptul ca nu am reusit am si avut de suferit(m-am invatat minte), dar sa revenim la intrebarea ta Daniel. Idea de fericire consider ca nu trebuie acceptata precum un compromis cu toate ca daca vrei cu adevarat sa fi fericit trebuie sa faci anumite sacrificii, dar ideea de fericire se impleteste cel mai bine cu sinceritatea si implicit iubirea, iar aici compromisul nu are ce cauda. Deci daca este sa privim atent putini sunt cei care sunt impreuna din iubire sincera, deci iar ajung la ideea mea ca perfectiunea nu exista si nici idealul. as mai avea cateva de zis dar ti le voi spune doar tie. si vreau sa te intreb pe tine(ce crezi): DE CE BARBATUL IDEAL NU EXISTA? eu stiu raspunsul (meu)

    semnat: Pustoaica de 19 ani

    RăspundețiȘtergere
  2. Prezenta ingredientului nr.4 e o dovada ca barbatilor le e frica de femeile puternice. o femeie constienta ca are toate calitatile enumerate mai sus nu ar prezenta siguranta? pai siguranta ar trebui sa vina din ingredientul nr 1.
    si asta e o reteta facuta la betie probabil. lipseste "barbatul". sau el e fiinta suprema/ perfecta etc? ori...e atat de neimportant incat nu o sa i se observe lipsa?
    *Ioana

    RăspundețiȘtergere
  3. Este o tema f complexa si e f mult de dezbatut aici...
    Lasand la o parte acele “vorbe de duh”, cum le-ai numit tu si cele 4 “ingrediente”, parerea mea este ca pt o relatie/casnicie fericita este nevoie de...mult mai mult.

    In primul rand cred ca este prea mult spus “fericita”. Fericirea este o stare pe care fiecare dintre noi a simtit-o de cateva ori in viata (cei mai norocosi), stare care daca ar deveni permanenta probabil ca nu am mai fi constienti de valoarea ei. Hai sa ne inchipuim o lume in care toti am fi fericiti (fiecare beneficiind de ceea ce-l face sau crede ca-l face fericit in prezent). Am zburda toti pe la munte, pe la mare, prin piscina din fata vilei noastre, unii pe sezlonguri, cu cockteiluri si femei frumoase pe langa ei, altii cu familiile perfecte, sotii/soti perfecti, copilasi...o minunatie! Ei bine, probabil cu f mici exceptii, dupa un timp ne-am dori sa revenim la starea noastra initiala. De ce? Pentru ca nu ar mai exista provocari, vise, dorinte, pt ca deja am avea tot ce ne dorim, am fi in acea stare de...beatitudine permanenta.

    Eu i-as spune mai degraba casnicie...linisita, frumoasa, inchegata, o familie unita, in care sa primeze respectul, iubirea, comunicarea, prietenia...

    Revenind la “ingredientele” acestei casnicii linistite, spuneam ca nu sunt suficiente cele 4.

    Eu vad lucrurile cam asa:

    Fiecare dintre noi avem cate o scala de valori, pt unii mai importante sunt: aspectul fizic, banii, masinile...pt altii primeaza: sinceritatea, corectitudinea, ambitia, respectul...pt altii: iubirea si atat...sunt unii care prefera sa fie „mintiti frumos”, altii vor adevarul; suntem diferiti, avem valori diferite, primeaza anumite calitati...important este sa stim exact ce vrem, ce ne-ar oferi liniste si echilibru, ce tipologie de persoana ne da acea senzatie de...bine.
    Apoi, avem o relatie, ne indragostim, iubim, iar daca exista si pasiuni comune, domenii de activitate inrudite, daca exista o comunicare deschisa, eficienta intre cei doi, implicare, incredere, respect, libertate si o anume...flexibilitate din partea amandurora, cred ca...ne putem apropia de o casnicie fericita.

    Si ca sa-ti raspund si la intrebare

    "De ce nu ar putea exista o femeie care sa le includa pe toate, de ce ideea de fericire langa cineva trebuie acceptata din ce in ce mai mult sub forma unui compromis???"

    Poate pt ca suntem oameni, pt ca nu suntem perfecti, pt ca evoluam, pt ca intotdeauna vrem mai mult indiferent cat de mult ni se ofera, pt ca... e in firea noastra acest lucru. Poate pt ca...nu cautam unde trebuie, poate pt ca...nu avem „structurata” acea lista de prioritati....poate pt ca....noi cautam acea persoana perfecta cand de fapt avem nevoie de aceea care sa...ne completeze, sa ne faca sa ne simtim...intregi, sa ne ofere acea liniste si acel echilibru de care avem nevoie, poate pt ca...nu iubim...suficient...
    Si apropos de iubire, am citit de curand o povestioara draguta si...urmarind firul destul de melancolic al acesteia, mi-au atras atentia cuvintele „minunata mea sotie”. Nu stiu daca cei doi se inteleg perfect, nu stiu nici daca au parte de provocari sau nu, insa ...aceste cuvinte emana cu siguranta un parfum de...iubire...



    P.S. Poate ca...nu o femeie care sa le includa pe toate ti-ar putea aduce linistea si echilibrul de care ai nevoie...poate ca este ACEA femeie pe care O SIMTI A TA!

    RăspundețiȘtergere
  4. Era un banc despre femeia ideala (sau "care sa le includa pe toate"), pe ala ti-l spun face to face ! :D
    Omule, d-nele/d-rele vor nascoci si ele cateva criterii pe care trebuie sa le indeplineasca simultan un mascul; deci intrebarea ta e relevanta doar in masura in care ar exista si un tip de mascul corespondent.
    Iar ideea de fericire langa cineva nu e neaparat un compromis, ci e vorba de bunele+relele lui, alaturi de bunele+relele ei + acel liant care ii uneste; toate lucrurile astea trebuie sa se agite acolo si sa formeze un tot unitar, mai mult sau mai putin rezistent la intemperii. Evident, castiga cei ce au facut ceva-ul ala rezistent...
    Eu vorbesc d.p.d.v. al omuletului insurat, acum tu poti sa ma contrazici, insa si inainte de momentul H gandeam ceva de genul - de vreo cativa ani buni incoace.
    Altfel, daca stam sa cautam idealul/ perfectiunea, nu cred ca gasim pe lumea asta :) - cum nici noi insine nu sintem ideali/perfecti.
    Hai, uita-te la meci si forzza España !

    RăspundețiȘtergere
  5. ca o mica paranteza:
    1. trebuie sa definim fericirea ca sa vedem apoi ingredientele
    2. fericirea o gasesti langa femeia fara de care nu poti sa traiesti, parerea mea :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Pustoaica de 19 ani

    1. nu consider egoism cautarea unei persoane dupa anumite criterii, dimpotriva consider ca viata te invata prin toate situatiile in care esti pus sa-ti rafinezi criteriile astfel incat atunci cand gasesti pe cineva asa cum vrei, sa pastrezi acea persoana fiind capabil sa faci tot ceea ce este necesar si permis, iar daca nu intalnesti persoana potrivita sa te respecti suficient incat sa nu te complaci intr-o relatie comoda de compromis.
    2 DE CE BARBATUL IDEAL NU EXISTA?
    Iti dai seama ca probabilitatea ca ceea ce voi spune eu sa coincida cu ceea ce te asteptai tu sa raspund e minima...
    totusi in detrimentul unui raspuns elaborat prefer simplitatea solutiilor geniale la intrebari existentiale. manastire intr-un picior, ghici ciuperca ce e?
    BARBATUL IDEAL NU EXISTA PT CA ESTE UN MODEL( DE ACEEA E DENUMIT IDEAL) arhetipurile au doar rol de etalon, cat despre implicatiile acestui raspuns asupra femeii ideale... nu ar putea exista un barbat ideal fara o femeie ideala ;)
    Implinirea pt om nu cred ca vine din tangentizarea cu idealul, ci mai degraba din felul in care savurezi fiecare milimetru din drumul tau catre acel ideal nu doar pe parcursu-ti Sisific, ci si acolo in clipa de extaz.

    @Ioana (care Ioana?)
    Sunt de acord ca siguranta vine din ingredientul nr.1 totusi nu cred ca Barbatilor le e frica de femeile puternice, poate doar "barbatilor". Personal cred ca a avea o femeie capabila langa tine, in care sa te poti increde in orice clipa, sa fii sigur ca decizia ei ar fi cel putin la fel de buna ca a ta si ca legatura dintre voi este consolidata de vointa, sentimente si idealuri comune, toate astea puse cap la cap pot induce foarte lejer senzatia de implinire, senzatie pe care intr-o astfel de circumstanta nu prea pot sa o critic.
    Lipsa barbatului in minunata reteta e doar circumstantiala, asa ca te rog Ioana nu-l mai critica atat, e si el om ;)

    @Antonia
    Ma bucur ca ai tratat pe rand subiectele, la un moment dat aveam senzatia ca citesc blog-ul altcuiva :P
    ...acea femeie pe care o simt a mea... mda, cu ce pret? intreb asta pt ca nimic din ce-i select si bun nu-i gratis! nu spun ca poate nu merita efortul, dimpotriva!

    @Ciprian
    Imi place exprimarea ta pur tenhica "liantul care-i uneste" iubirea poate?
    Ma intreb oare daca a te opri din acea cautare prea devreme si a accepta ideea compromisului de care eu vb mai sus, nu e similar cu un fel de abandon, parca e o loterie... daca nu te opresti la timp poti pierde tot, sau poate o ruleta ruseasca... te pierzi si pe tine in toate aceste cautari... sau poate-ti rafinezi intr-adevar criteriile, numai ca... vei mai gasi oare atat de departe pe cineva la fel de rafinat pt criteriile tale?
    Un amalgam de idei si intrebari care nu pot capata raspuns si sens decat fiind traite, daca nu afli ce inseamna amarul nu vei intelege cum sa apreciezi dulcele...
    somn usor ca eu pic de somn dar mi-am promis ca voi raspunde azi macar din respect fata de voi cei carora nu va parut greu sa impletiti cateva litere (multumesc) :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Cred că pe măsură ce cauţi mai mult, pe atât vei fi mai pretenţios şi mai... exclusivist (în aşa fel încât nimeni nu e suficient de bun), deşi nu e cred că e tocmai cuvântul potrivit.
    Apoi, dacă reuşeşti să găseşti pe cineva care să te facă "fericit" (orice ar însemna asta), dacă iubeşti şi eşti iubit şi dacă există respect, muuult respect între tine şi persoana aceea, atunci merită să faci compromisuri. De fapt, nu ştiu de ce sunt atât de blamate compromisurile. Ele sunt necesare şi fără ele n-ar funcţiona nicio relaţie.
    Iar când vorbesc despre compromis, nu mă refer la o relaţie de complezenţă, în care cei doi nu sunt legaţi decât de nişte preferinţe comune şi de un pic de "linişte". Din nou, liniştea asta comodă mi se pare supraevaluată!
    Revenind la întrebarea acestei postări: nu există o femeie care să le cuprindă pe toate pentru că tot conceptul ăsta de "the one" e iluzoriu. Şi apoi, te-ai plictisi; fără încercări şi probe, toate relaţiile s-ar transforma într-un fel de fericire molcomă în care n-am face altceva decât să stagnăm.
    Ei, sunt multe de spus, dar, în esenţă, cred că nu există relaţia perfectă, ci doar cea pe care o faci să funcţioneze, cea la care construieşti.

    *Şi acum îmi permit un mic gând despre "blog". Ţi-aş propune să mai renunţi la majuscule. Nu sunt necesare!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Dragutule, eu te asigur ca sunt o femeie care intruneste primele 3 caracteristici cu brio, cand intalneste barbatul potrivit (si pe utlima, de altfel, pentru ca femeile din mine care corespund "cerintelor" tale se cunosc toate intre ele)...si ca mine sunt sigura ca sunt multe femei...singurul necaz este ca...nu prea am intalnit barbatii potriviti...asa ca, din pacate, aceste trei caracteristici se cam pierd uneori pe drum, ofilite de indiferenta unora...cu drag, E...

    RăspundețiȘtergere
  9. Si "sexul frumos" isi doreste aceleasi lucruri! Si da, putem gasi pe cineva care sa le includa pe toate, doar sa avem deschiderea necesara pentru a vedea in celalalt aceste calitati!
    "... de ce ideea de fericire langa cineva trebuie acceptata din ce in ce mai mult sub forma unui compromis???" Pentru ca asa am fost invatati inca din copilarie, pentru ca asa au fost invatati parintii nostri si parintiii parintilor nostri, pentru ca acestea sunt "valorile" societatii noastre, iar noi luam de bun tot ceea ce vedem la altii fara sa ne intrebam care sunt nevoile noastre cu adevarat. Pentru ca am fost invatati ca lucrurile in viata se obtin facand compromisuri, iar atunci cand cel/cea de langa noi ne ofera tot ce avem nevoie nu stim cum sa reactionam pentru ca nu am fost "pregatiti" pentru asta si atunci devenim carcotasi incercand sa ne gasim motive pentru compromisuri.

    RăspundețiȘtergere
  10. Mai intai de toate salutul meu gazdei si oaspetilor prezenti pana acum la aceasta discutie: „Buna! Imi pare bine de cunostiinta!”

    “Femeia si fericirea” – existenta/inexistenta femeii ideale.

    Avand in vedere P.S.-ul tau Daniel si anume faptul ca discutia e deschisa TUTUROR ti-as propune sa generalizam un pic titlul, implicit tema discutiei deschise de tine. Ce-ar fi sa vorbim fara sa facem discriminari de gen. Sa folosim pentru inceput sintagma: “PERSOANA ideala si fericirea”, urmand ca atunci cand vom epuiza subiectul dpdv asexuat, sa incercam sa adaugam tabloului si nuanta pe care o da genul.

    Sa nu uitam ca in ciuda existentei acestei dualitati, apartinem aceleiasi specii numita OM si nu exista reprezentant al acesteia care sa nu-si fi pus la un moment dat (pornind de la diverse criterii) intrebarea pe care si-o pune Daniel.

    Pe langa asta, am remarcat personal de multe ori cum discutii tinute in cadru mixt pe aceeasi tema (indiferent de genul persoanei care da tonul) se transforma in interminabile controverse cu privire la cine e "fiinta suprema" (cum spunea Ioana).

    Exista oare o fiinta perfecta pentru fiecare dintre noi? Eu zic sa nu raspundem din start doar in baza convingerilor/experientei proprii ci sa analizam mai bine, in mod cat mai detasat, cu rabdare si in comun vorbele acestea de “duh”.

    Si ca prim pas in analiza, as avea o rugaminte, atat la Daniel cat si la voi. Sa definim fiecare ce intelegem printr-o “iubire neconditionata”. Avand in vedere ca eu am venit cu rugamintea, voi da startul cu definitia la care am ajuns eu:
    O iubire neconditionata este o iubire injustificabila. Atata timp cat exista un “pentru ca” urmat de diverse atribute (morale, intelectuale, estetice, materiale, etc) nu poti spune ca iubesti “neconditionat”.

    Astept cu interes definitile voastre. Pe curand.

    Semnat: Un spirit intrupat

    RăspundețiȘtergere
  11. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  12. Imi cer scuze pentru perioada de tacere dar se pare ca ILINK-UL nu isi onoreaza la timp sesizarile, drept pt care n-am avut acces la net in perioada in care-mi permiteam sa scriu :(

    Am postat azi si urmatoarele comentarii sosite cu o singura exceptie SOLO1 care cred ca n-a inteles care-i scopul acestei discutii si nici faptul ca dorim sa avem un climat placut, situatie in care daca se considera definit(a) de respectiva atitudine/vocabular il(o) rog politicos sa isi exprime frustrarile in alte locuri si... mai putin zgomotos. Multumesc pentru intelegere!
    O zi minunata !

    RăspundețiȘtergere
  13. Da, am mers prea departe! Multumesc pentru modul in care ai rezolvat situatia. Se pare ca abordarea mea a fost rigida si nejustificata luand in considerare raspunsul tau.
    Blogul tau, regulile tale (destul de indreptatite de primul argument si de bunul simt).
    De acum incolo te provoc doar la gandire (cum era si dorinta ta)

    Solo1

    RăspundețiȘtergere
  14. @Un spirit intrupat
    IUBIREA NECONDITIONATA, asta-mi aminteste de o lectie de filosofie din manualul de-a 12-a, acolo se vorbea despre actiunile "scop in sine" si cum ca ele reprezentau adevaratele fapte altruiste, se dadea exemplul unei persoane filantrope care facea bine pt ca ssimtea satisfactie facand asta, si deznodamantul era ca gestul nu era tocmai altruist pt ca satisfacea o placere personala.
    DECI: sub aceste auspicii foarte probabil iubirea neconditionata ar fi iubirea antagonica tuturor satisfactiilor si placerilor personale, deci pe undeva exact acea iubire biblica care ne punea in vedere sa intoarcem si celalalt obraz cand suntem palmuiti, o iubire adresata tocmai persoanei pe care am fi cel mai indreptatiti sa o uram. Conversia perfecta a sentimentului de ura...
    Recunosc fara ezitare ca pana si mie imi pare imposibila,dar poate ar trebui cultivata macar in ultimele etape ale ascezei ;)

    RăspundețiȘtergere
  15. "cultivata macar in ultimele etape ale ascezei" – avand in vedere ca vorbim de o persoana pe care ne-o dorim asta inseamna ca am gasi-o intr-un sihastru/un calugar shaolin, nu? :) ;)
    Iti multumesc de raspuns Daniel. Sa vedem ce avem pana acum.

    Daniel mentioneaza termenul “ura”, “persoana care ar fi cea mai indreptatita sa ne urasca”. Ura vine din necunoastere, neintelegere si teama, stari care se manifesta cand vine vorba de DIFERENTE si care sunt prezente atat in fiecare dintre noi cat si in ceilalti. Nu cred ca exista persoana care sa nu fi urat si sa nu fi fost urata la viata ei.

    Intorcandu-ne la subiectul nostru, fara sa inchidem definitia "iubirii", putem spune pana acum ca o persoana care iubeste neconditionat este o persoana care nu are nicio satisfactie de pe urma acestui lucru si care ACCEPTA in celalalt existenta unor atitudini/insusiri diferite de ale sale.

    Alte opinii/completari? Cu cat avem mai multe perspective asupra subiectului cu atat putem ajunge la un raspuns mai bun.

    Un spirit intrupat

    RăspundețiȘtergere
  16. E mult de discutat aici, concluzie la care am ajuns toti (din ce am citit),asa ca o sa ating doar doua puncte acum:
    1. Barbatul/femeia ideala nu exista.Daca ar exista, ironia este ca nu ar fi interesati de noi (asta daca recunoasteti ca noi nu suntem perfecti! :D )
    2. Atunci cand facem aceste compromisuri/sacrificii, nu le facem din iubire pentru iubire.Iubirea nu are nici o legatura cu asta. Daca le facem, le facem pentru relatie pentru a-l pastra pe celalat in relatie satisfacandu-i cererile.
    Daca admitem ca le facem pentru relatie, acestor compromisuri/sacrificii ar trebui sa le spunem pe numele lor mai adecvat situatiei, si anume, tranzactii.Eu fac asta pentru ca tu sa continui sa ma "iubesti" ( traducere: sa ramai in relatie), eu nu fac asta pentru ca nici tu sa nu faci aia, si tot asa.
    Unde e iubirea in asta? Nu e! It's just business, good business!

    Solo1

    RăspundețiȘtergere
  17. @Un spirit intrupat
    Am o doleanta, te rog renunta la atitudinea de moderator, nu ca ma deranjeaza in mod special(sunt deschis la opinii si sunt sigur ca influenta lor asupra unei minti orientata catre evolutie nu poate fi decat pozitiva, inclusiv in situatia in care opiniile sunt negative, testandu-ne capacitatea de a distinge intre bine si rau) desi am remarcat asta de la primul comment, am preferat sa-l postez nealterat din respect fata de invitatia lansata de mine. Totusi combinand ingredientele conform carora imi asum trasaturile umane, inclusiv orgoliul (si tendinta de a domina uneori), cu faptul ca am fost intrebat cine esti si de ce te comporti ca si cum esti pe blog-ul tau, rezulta implicit dorinta de a iti multumi pentru faptul ca esti aici, ca ne impartasesti opiniile tale, esti binevenit(a) oricand DAR respecta "casa" in care esti musafir si... lasa de-o parte tendintele expansiv-dominante.
    Daca gresesc rugandu-te asa ceva imi asum aceasta greseala, dar sunt sigur ca nimanui nu i-ar face placere sa primeasca musafiri care le cotrobaie prin frigider si dulapuri sau stabilesc ce sa faca ceilalti invitati, indiferent daca tu faci asta zambind sau cu o maxima seriozitate.
    Cu riscul de a ma repeta voi spune iar ca pretuiesc opinia ta si mi-ar parea rau sa intelegi gresit ce-ti spun acum si sa te retragi, dar in calitate de gazda ma simt obligat sa fiu EU cel ce le acorda atentie invitatilor mei, si implicit sa ma asigur ca anumite limite sunt respectate pentru un climat cat mai relaxat ;) Merci !


    @Solo1
    Desi extrem de pragmatica parerea ta, apreciez mult schimbarea de atitudine si sunt sigur ca astfel am castigat un invitat de valoare.
    Ma simt ispitit totusi sa intreb, tu nu crezi in implinirea prin iubire, tu... faci "afaceri" sentimentale? te intreb asta mai ales prin perspectiva comentariilor referitoare la acel ipotetic PUA ?
    Si inca ceva, desi poate ca ar tb sa-mi fie evident, din moment ce este o discutie care vizeaza direct distinctia dintre sexe si rasfrangerea acestei distinctii asupra perspectivelor vietii, ar fi interesant sa stim si noi de ce parte a baricadei te afli tu ? :)

    @ ALL

    E S T E I U B I R E A O A F A C E R E ???

    RăspundețiȘtergere
  18. @ Daniel
    Da, liant = iubire + chimie + astrofizica + tot ce face magnetii (adica el+ea, ea+el, nu ma refer la cazurile degenerate) sa se atraga si sa ramana asa.
    Mai departe, a cauta/a te opri din cautare si a accepta la un moment dat pe cineva, eventual a avea regrete...cred ca nu poate fi definit ca o idee generala, ci este ceva particular fiecarui caz in parte. Nu cred ca se poate generaliza.
    Iar in ultimul rand, iubirea este si nu este o afacere: pentru unii, da, pentru altii, nu, aici iarasi depinde de cei implicati.

    RăspundețiȘtergere
  19. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  20. @Un spirit intrupat
    Wow...si tu chiar te mirai de ce ar gandi lumea ca ai avea tendinte expansioniste...
    Incep sa pun sub semnul indoielii faptul ca acesta este un comment la subiectul lansat de mine(exceptnd prima parte care este intentionat mulata astfel incat sa poti face eficient trecerea), personal cred ca aceste idei sunt extrase dintr-un alt context si imprimate aici, daca gresesc sau nu...asta e, om sunt si eu :)
    Ah! sa nu uit, vezi ca tipii care au proiectat blog-ul se pare ca nu se asteptau la comentarii asa mari nu de altceva dar mi-a dat eroare cum ca ar fi prea mare de 3 ori, asa ca pt a nu te uita ciudat la mine ca nu-ti apare megacomentariul si pt a arata ca nu-l ignor, am sa te rog sa-l imparti in bucatele mai mici.
    Despre subiect... am sa ma abtin sa comentez pt ca deja devine o discutie filosofica prea profunda pt limitarile oferite de un biet blog, dar in masura in care exista disponibilitate din partea persoanelor ce vor sa abordeze acest subiect poate o sa gasim o modalitate sa ne adunam candva la un fel de book-club si sa facem din aceasta discutie ceva cu adevarat efervescent ;)

    RăspundețiȘtergere
  21. Ca sa dezvolt mai explicit ideea de mai devreme hai sa dau si eu un copy/paste.
    Cuvântul dragoste poate avea două sensuri
    absolut diferite - nu doar diferite, ci diametral
    opuse. Un sens este dragostea ca relaţie;
    celălalt este dragostea ca stare de a fi. In
    momentul în care devine o relaţie, dragostea
    devine sclavie, fiindcă apar aşteptări, apar
    cerinţe, apar frustrări şi un efort al ambelor
    părţi de a domina. Devine o luptă pentru
    putere. Relaţia nu este lucrul corect. Dar
    dragostea ca stare de a fi este total diferită,
    înseamnă că pur şi simplu iubeşti; nu creezi o
    relaţie din asta. Dragostea ta este ca parfumul
    unei flori. Nu creează o relaţie; nu îţi cere să
    fii într-un mod anume, să te porţi într-un fel
    anume, să acţionezi într-un mod anume. Nu
    impune nimic. Pur şi simplu împărtăşeşte.
    Şi împărtăşind, nu îşi doreşte nicio răsplată,
    însăşi împărţirea este răsplata.
    Când devine ca un parfum pentru tine,
    dragostea are atunci o frumuseţe aparte.
    Când dragostea este o stare, nu poţi
    face nimic. Va radia, dar nu va crea nici o inchisoare pentru nimeni, si nici nu va permite sa fii inchis de nimeni altcineva.
    Dar noi suntem obisnuiti sa creem relatii.
    Două persoane pot să fie iubitoare
    împreună. Cu cât iubesc mai mult, cu cât
    este mai mică posibilitatea unei relaţii. Cu cât
    iubesc mai mult, cu atât există mai multă libertate între ei. Cu cât iubesc mai
    mult, cu atât scade posibilitatea oricărei cerinţe, oricărei dominaţii, oricărei
    aşteptări. Şi fireşte, nu se pune problema frustrării.
    Când două persoane sunt într-o relaţie şi aşteptările lor nu se împlinesc
    - şi nici nu se vor împlini - atunci dragostea se transformă imediat în ură.
    Aşteptările erau acolo, acum sunt frustrările - dar prima oară îşi proiectau
    aşteptările asupra celuilalt, acum îşi proiectează frustrările. Niciunul nu poate
    vedea că sunt înconjuraţi de propriile idei inconştiente. Şi că suferă.Şi, exact ca atunci când îşi imaginau dragostea, când se apreciau unul pe celălalt, necunoscându-1 deloc pe celălalt, acum îl condamnă.

    Nu, nu consider iubirea o afacere daca cumva asta reiesea din ce am scris.
    Presupun ca am meritat comentariul referitor la cum gandesc (ipoteticul PUA).
    Casa lamuresc si ultima intrebare, Solo1 se traduce "doar unu".

    Solo1

    RăspundețiȘtergere
  22. Buna dimineatza!
    Urmaresc cu interes acest subiect inca de la lansarea "provocarii" .Initial nu am dorit sa comentez in mod special, ci doar sa ma bucur intrun mod egoist ;)de ceea ce au produs alte minti mai luminate decat a mea...Am observat insa ca ideea care a stat la baza acestui dialog a cam fost uitata si vreau s-o readuc pe fagas.
    Si am s-o fac intrun mod inedit, si anume citand un prieten drag - Daniel stie cine e - postand un fragment dintr-un mail pe care acesta mi l-a trimis cu 4 sau 5 ani in urma:

    "multi sunt speriati de..."viata de cuplu" tocmai din cauza ca l-ar vedea pe celalalt in cele mai nuantate situatii...in mai toate ipostazele existentiale...
    dar...poate eu sunt aiurea...totusi dragostea mea se hraneste cu asta...vreau sa merg la cumparaturi cu fiinta ce-o iubesc, sa beau cafeaua,sa-mi fumez visele impreuna cu ea ,sa o privesc cum paseste, sa-i aud pana si cele mai timide fredonari, sa ma imbat si eu cu ce-i place, sa o privesc in cada...cum se spala....cum mananca....
    iar cand...facem dragoste...intimitatea noastra e cel mai de pret lucru...placerea depinzand cu totul de ea...n-o doresc pt a simti placere...o doresc pt a imparti placere cu ea.

    multi se tem ca se vor satura, sau...asta spera..., eu ma tem ca nu-mi va ajunge viata sa-i simt fiecare tresarire, fiecare bucurie, fiecare sarut, fiecare lacrima, sa o fac o parte din mine pt totdeauna..."

    Deci, nu e vorba de compromis, ci de RABDARE!
    Rabdare in cautare si perseverare in credinta ca exista pentru fiecare dintre noi jumatatea care sa ne implineasca...
    :)

    RăspundețiȘtergere
  23. Sunt interesat de experienta pe care o ai tu in domeniu'



    *razvan

    RăspundețiȘtergere
  24. credeam ca e deja clar ca anonimilor nu le public comentariile, daca cine-mi scrie n-are demnitatea de a se si semna, acea persoana nu numai ca nu conteaza pt mine, dar nu conteaza nici pt sine...
    spun astea pentru ca am primit inca un comentariu nesemnat si inca unul malitios, sunt tare curios cine-i atat de in masura sa ma critice si totusi n-are curajul de a o face privindu-ma in ochi. daca m-a cunoscut fie si pentru o secunda ar trebui sa stie ca astfel de atitudini nu-si au sens in preajma mea. ORI ESTI OM, ORI TE POTI PIERDE IN LUME!

    RăspundețiȘtergere
  25. Sper sa nu te deranjeze ca indraznesc sa-mi fac si eu cunoscuta parerea cu privire la subiectul pus in discutie de tine. In ceea ce ma priveste pe mine cel mai mult conteaza inteligenta unei femei de a putea fi tot, de a putea include tot ce un barbat isi doreste. Insa de asemenea conteaza foarte mult si ca barbatul (de la o anumita varsta, ca doar de aceea am spus "barbat" si nu "baiat") sa caute in adancul sufletului lui pentru a cauta la o femeie lucrurile care intr-adevar conteaza, nu trasaturile sau calitatile efemere. Fizicul se duce o data cu trecerea timpului, dorinta de a face dragoste este la fel de trecatoare (si nu numai din partea femeii ci si din partea voastra, a barbatilor)...in schimb ramane comunicarea, admiratia pentru ce e omul de langa tine, respectul, sentimentul de liniste, protectia care simti ca iti este oferita la tot pasul, grija...si lista poate continua.
    Nimeni nu este perfect insa in acelasi timp notiunea de perfectiune intra in vocabularul nostru numai in momentul in care simti ca iubesti cu adevarat persoana care iti este alaturi. Asa privesc eu: atunci cand iubesti persoana de langa tine este cea mai buna, inteligenta, frumoasa,...este persoana perfecta. Altfel, ne-am afla intr-o continua cautare si intr-o continua nemultumire. Trebuie sa stii sa oferi ce ti se ofera, sa existe intotdeauna un echilibru. Nu cred ca este vorba de un compromis ci mai mult de ideea de a-ti da seama si a pune in balanta calitatile si defectele pentru a-ti da seama cu ce poti sa traiesti si cu ce nu.
    In ceea ce priveste ideea 1 o femeie te iubeste neconditionat atata timp cat o ingrijesti si tu, cat ii intretii sentimentele, exact ca si cu o floare. O uzi, ai grija de ea, ii oferi conditii ca sa se dezvolte creste frumos si ti-e mai mare dragul sa o privesti in fiecare zi.
    Ideea 2 O femeie care te poate provoca este intotdeauna o femeie care isi cunoaste armele, este intotdeauna o femeie inteligenta, isteata care doreste sa-si tina barbatul langa ea, atata timp cat si el isi arata interesul.
    Ideea 3 A face dragoste este o placere in functie si de barbat.
    Ideea 4 nu are rost sa o comentez pentru ca tot la nemultumire se ajunge, intrucat un barbat, asa cum ai spus si tu, vrea ca o femeie sa le includa pe toate. Deci daca una este ideea 1 si 3, esti nemultumit ca nu are si 2 s.a.m.d.
    Concluzie: tot ce inseamna o relatie reusita, frumoasa, contine reciprocitate. Fara reciprocitate nu se ajunge nicaieri. Totul trebuie sa vina din partea amandurora, pentru ca de-aia e nevoie de 2 persoane intr-o relatie. Poate ca am fost cam siropoasa, poate ca voi starni rasul...dar cu siguranta la un moment dat mi se va da dreptate, mai devreme sau mai tarziu :)

    RăspundețiȘtergere
  26. INTERESANT ce spui tu acolo, cu o aplicabilitate destul de mare insa persistenta este dubitabila.
    In teorie totul e frumos si clar insa in viata reala variabilele sunt din ce in ce mai multe, depasirea acestora nu depinde doar de background-ul teoretic, ci de capacitatea fiecaruia de a-si asuma ceea ce simte/stie/poate si de a pune in aplicare acest intreg algoritm existential.
    Parerea mea :)
    P.S. : nu stiu care Mihaela esti... insa imi poti limpezi aceasta nelamurire pe mail. Multumesc anticipat! :)

    RăspundețiȘtergere