joi, 8 iulie 2010

electromotorul da in gol, motorul nu porneste ( TU ESTI UNIVERSUL!)

Ai avut vreodata senzatia ca incerci sa alergi, exact ca in vise si parca pasii-ti sunt grei, te misti in reluare si desi undeva in tine simti ca e vital sa te misti mai repede, exista o ancora, o greutate care nu-ti da voie sa te rupi din acea stransoare? Ai simtit cum te lupti, si totul pare in zadar pt ca este prea greu, mult prea greu pt tine? Ai simtit cum timpul curge asemeni unui fluviu dezlantuit in defavoarea ta si cum haosul pune incet stapanire pe ordinea ce pana mai ieri o credeai permanenta si inalterabila? Ai simtit gustul acela amar al dezamagirii, al dispretului si cum el invaluie pana si transpiratia emanata prin fiecare por al tau? Ai simtit cum moartea secera speranta dupa speranta, cum in jurul tau zaceau hoiturile dispersate ale viselor tale, cum portile posibilelor eschive de la aceasta soarta dezolanta, toate se inchideau in nasul tau, parca special sa-ti accentueze agonia acestei boli incurabile? Sau poate ai simtit acel punct critic in care ... se face liniste si vrei sa te opresti, vrei sa se opreasca totul, sa spui STOP, NU MAI POT! dar... la fel ca in alergarea de mai sus... nici macar asta nu mai poti, pt ca inertia ti-a luat de mult fraiele propriei vieti, nu te mai indrepti de mult spre directia in care credeai, nimic nu mai e cum era, esti un strain in lumea ce altii o numesc "a ta" dar tu... tu stii ca habar nu ai unde esti...
Se spune ca dupa asta... ar urma alinarea unei morti violente, alese intr-un mod cat mai barbar cu putinta pt a exprima dispretul fata de o lume atat de potrivnica...
Eu cred ca... nu e asa!!!
Eu cred ca abia dintr-un astfel de punct cand ai gura plina de tarana de pe picioarele tuturor, cand respiri duhoarea imputita a nespalatelor pacate prin care toti si-au tapetat iluzorii masti de fericire, cand simti ca ai dat tot din tine dar de fapt n-ai dat nimic in ochii lor... abia acum tu poti capata sens!
Doar un astfel de punct critic reprezinta pt tine meritul vietii, pt ca tu orice ai face din acest punct, si o pietricica daca o misti, si un gand daca-l imprastii pe langa tine si este auzit, meriti plecaciunea tuturor celor ce au o fericire la fel de inerta precum decadenta ta anterioara, pt ca tu....(vorba cantecului) "faci totul din nimic", tu nu misti doar o pietricica, tu esti nimicul din cauza caruia ceva capata sens... dar nu acel ceva are insemnatate, pt ca o piatra este doar o piatra... tu insa... esti sensul.
Iar daca inca nu e clar... te rog ia o lupa si un telescop
apoi priveste piatra cu lupa si compara acest peisaj banal cu o furnicutza, crezi ca ea o va putea misca? ar fi foarte greu, nu?
apoi prin telescop priveste o stea ... e mai mica decat piatra, nu? acum inchipuie-ti o simetrie, sa zicem ca pe acea stea e cineva care se uita la tine tot cu un telescop, ai tu idee cam ce telescop ar fi necesar sa vada o particula atat de mica precum pamantul? daca nu ai, tin sa-ti spun o comparatie pe care a facut-o un profesor de-al meu de fizica pt a intelege cat de mic e pamantul pe langa soarele nostru , daca soarele ar fi un bazin de 2 metri cubi de apa, pamantul ar fi doar o lingurita din acea apa...
totul se rezuma in acest univers la macro si microcosmos, iar daca piatra aceea sparta in mii de particule, va fi reprezentata de miliarde de atomi si electroni , care dupa cum se stie arata exact ca un sistem solar, si poate chiar sunt asa ceva...
Iti dai seama... tu ai miscat galaxii!!! ... redefinind un univers dincolo de puterea noastra de intelegere, cum poti sa te mai simti mic si secatuit? Esti atat de mult incat nimic din lumea ta nu-ti poate fi mai presus, orice s-ar permuta in universul tau nu-ti va smulge cel mai de pret dar din cele ce exista: VIATA...
si... nu uita o vorba spusa de unul mai destept ca noi:

PENTRU UNIVERS TU ESTI DOAR CINEVA, PENTRU CINEVA INSA... TU ESTI UNIVERSUL

motorul era deja pornit... m-am chinuit degeaba... e bine ca totusi acum stiu ca el nu se va opri si forta lui va creste cu fiecare experienta pe care o voi intelege, voi incerca sa inteleg mai mult din ceea ce mi se intampla...

14 comentarii:

  1. VIATA...ce cuvant cu atatea intelesuri si uneori din pacate fara sens...dar stii...ai dreptate...e bine sa intelegem mai mult din ceea ce ni se intampla...pacat ca nu intelegem inainte sa se intample...te felicit, desi pare scrisa de un suflet trist, este o destainuire plina de talent a unui suflet frumos!cu drag...o noua litera (sau poate o veche litera) a povestii tale: E...

    RăspundețiȘtergere
  2. Suflet trist... hmmm! o avea si el momentele lui, toti le avem nu?
    Multumesc E...

    RăspundețiȘtergere
  3. frumoase vorbe, dar in acelasi timp si triste.de cate ori vorbesc mai mult cu tine ma simt "tampita" pentru ca realizez ca totul este mult mai complex decat eu il pot vedea, pentru ca pentru mine totul inca este o joaca sau copilarie..."discursul" tau ma da peste cap.de ce? pentru ca vorbesti prea profund despre adevar, un adevar pe care eu mereu il neg pentru ca vreau sa imi mai prelungesc starea asta ludica in care ma aflu...ce pot sa comentez la sutele de cuvinte scrise de tine? NIMIC... gandesti si simti prea profund iar eu nu te pot intrece in gandire pentru ca inca sunt un copil( un copil mare)...dar pana la urma inchei prin a spune ca fragmentul :"PENTRU UNIVERS TU ESTI DOAR CINEVA, PENTRU CINEVA INSA... TU ESTI UNIVERSUL" este preferatul meu chiar daca de multe ori ma indoiesc ca si pentru mine va fi candva valabil.

    semnat: `Pustoaica de 19 ani`

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumos articol, Daniel! Sunt convinsa ca fiecare dintre noi a “experimentat” aceste stari. Pe moment cu siguranta avem impresia ca totul ne e potrivnic, insa, constientizam mult mai tarziu ca de fapt acela era un...asa cum frumos ai spus, nou inceput. Ca tocmai acele obstacole duc la...evolutia noastra si...in fond TOTUL depinde doar de noi.
    Asa cum frumos spunea Henry Ford (ca sa fiu in ton cu titlul): “If you think you can do a thing or think you can't do a thing, you're right.”.
    In rest…comparatii destul de sugestive, citatul dat de tine...foarte adevarat, in concluzie: un articol reusit!
    Felicitari!

    P.S. Astept cu interes urmatoarele articole!:)

    RăspundețiȘtergere
  5. frumos, domnule !
    insa urmatoarea postare sa fie mai vesela !

    RăspundețiȘtergere
  6. @pustoaica de 19 ani:
    prea multe elogii pt ceva atat de timid, nu ma imbata cu apa rece! :P cat despre indoielile tale... abia inveti ce-i fericirea, dupa ce te vei imbalsama suficient cu scanteile si cu usturimile ei, abia atunci vei stii cum sa faci alegerile cele mai bune pt sufletul si pt viitorul tau :)
    @antonia
    noi definim acel tot, multumesc pt incurajari, totusi astept sugestii si critici...!!!
    @cip
    o sa trecem prin toate starile, o sa glumim, o sa si plangem daca trebuie :P (ms)

    RăspundețiȘtergere
  7. numai eu am perceput optimismul din acest post? Dragul meu autor, cred ca pentru sugestii este prea devreme. Imi place mesajul transmis si trebuie neaparat sa subscriu.
    Iti urez sa nu duci lipsa de inspiratie!

    RăspundețiȘtergere
  8. Un inceput bun...nu ma pricep la elogii si nici nu am de ce sa iti aduc abia dupa un articol. Ti-as sugera sa renunti la prescurtari atunci cand ai ceva...sa zicem "mai serios" de spus.Totusi iti voi zice ca scrii frumos,cum nu prea multi reusesc. Mult succes si multa inspiratie!astept si alte articole scrise de preferat intr-o alta nota.
    Nu ma voi semna, dar "acceptabil" s-ar putea sa iti sune cunoscut.

    RăspundețiȘtergere
  9. f profunde idei :) Bine ca mai exista si astfel de oameni! Felicitari!!!

    RăspundețiȘtergere
  10. Sugestiile si criticile vor veni la momentul oportun. Pana atunci, asuma-ti frumosul debut in acest nou domeniu si...MULTA INSPIRATIE!

    RăspundețiȘtergere
  11. Sindromul..."picioarelor ingreunate" asa numesc eu uneori starea de imobilitate, de priza cu pamantul. Desi traim, depasim, infruntam sau ne lasam invinsi de aceleasi trairi, le intelegem diferit. Imi place c-am descoperit un mic univers inauntrul tau si sper ca e in expansiune.

    RăspundețiȘtergere
  12. … nu stiu cand realizezi cel mai bine ceea ce ti se intampla… atunci cand iti lasi lacrimile sa curga de tristete sau cand ti le retii din cauza maniei… nu stiu exact cand te apuca deznadejdea cea mare: cand auzi, dar nu vrei sa intelegi -pentru ca adevarul fulminant ti se pare imposibil de acceptat -sau cand intelegi, dar nu vrei sa mai auzi adevarul -pentru ca nu poate fi suportat...nu stiu cand te loveste cel mai tare disperarea: cand realizezi ca nu o sa mai vezi niciodata chipurile familiare sau in momentul in care constiinta ta imbratiseaza gandul ca de acum incolo ramai doar tu, fiinta pe cont propriu...nu stiu ce iti provoaca mai tare fiori reci pe sira spinarii: faptul ca ti s-a dat drumul la mana sau faptul ca nu stii cum o sa strecori netinand pe nimeni de mana in neant? ...
    dar, in bataile propriului ritm, fiecare trebuie sa reuseasca sa se dezlipeasca de trecut si sa mearga mai departe... si nu exista "nu pot", exista doar "trebuie"... trebuie sa mergi mai departe...

    RăspundețiȘtergere
  13. Am o rugaminte fata de anonimi, desi respect faptul ca poate sunt timizi si nu doresc sa-si decline identitatea,e o mica problema tehnica, daca doresc sa-mi acorde si mie ocazia sa pot raspunde la ceea ce ei spun am rugamintea sa imprumute macar un pseudonim.
    multumiri anticipate
    cat despre ultimul comment... nush de ce dar am senzatia ca este luat din ceva mai mare, poate ar fi indicat ca persoana (anonima si ea de altfel) sa ne dea tuturor ocazia de a citi intregul articol...

    RăspundețiȘtergere
  14. citind materialul tau...e ca o ploaie dupa care a iesit soarele...senzatia asta mi-a dat-o. starile descrise de tine cred ca ne sunt cunoscute tuturor.dar cu cat mai repede intelegem ca ele fac parte din viata, ca de fapt ele fac diferenta intre "nimic" si "ceva"...deja suntem mai intelepti. trebuie sa fim constienti ca n-are rost sa ne complacem in momente de suferinta, pt ca pana la urma ele trebuie sa treaca candva, asa ca de ce sa nu trecem peste ele mai repede si sa ne "agatam" cat mai repede un zambet pe fata? totul depinde de noi sa ne facem o viata in care noi sa reprezentam Universul.
    *scorpia de Ioana

    RăspundețiȘtergere