Adio ... BURLACIE ! (inceputul sfarsitului???)

Se pare ca spiritele s-au incins un pic mai mult decat ma asteptam, notabile telefoanele de felicitare ;)
E drept ca am sadit ceva confuzie dar... am de gand sa o dreg, poate chiar azi... Oricum, asa ca fapt divers, cei care n-au fost invitati nu au motive sa se supere, nu m-am ocupat eu de asta asa ca am circumstante atenuante, ca sa nu mai spun ca... felicitarile intr-o astfel de situatie nu le adresezi cuiva doar daca te-a invitat ;)




16.09.2010 - MOMENTUL LIMPEZIRII

Incantatoarea Doamna de langa mine din aceasta poza este sotia varului meu, la a carui nunta minunata am participat week-end-ul trecut(le urez pe si pe aceasta cale CASA DE PIATRA, si sa le traiasca baietelul Luca-Andrei care este un scuuump, sa creasca mare, luminat si sanatos!!!)
Le multumesc celor care m-au suspectat de a-mi fi fost rapite mintile de charm-ul ei dar... ma simt obligat sa recunosc ca inca nu s-a gasit cea care sa ma faca sa gandesc la o astfel de ipostaza si sa zambesc linistit privind inainte-n viata... dar stiu ca inca asteapta sa fie gasita, sper doar ca eu mai sunt capabil sa o observ ... iar de nu, poate o sa ma traga de maneca sa ma faca atent ;)

P.S.: voi publica acum si comentariile puse de-o parte :)

"Viata este acel ceva care se intampla cand esti prea ocupat sa iti faci planuri "

17.09.2010

Ok... nu ma pot abtine sa nu spun cateva cuvinte si despre ideea din titlu asa ca ... :
Dupa cum am precizat mai sus nu pot aborda subiectul din ipostaza unui personaj care a experimentat "all the way" ideea coexistarii fara finalitate cu cineva care sa-mi fie atat de drag incat sa simt ca nu pot concepe sfasitul unui astfel de "vis", in schimb o voi face afirmand fara a sta pe ganduri ca nu as ezita sa dansez cu placere un astfel de vals "Dance Me to the End of Love" (link)
E ciudat cum in anumite momente de inalta claritate ajungi sa-ti cantaresti rostul existentei si realizezi ca exceptand munca ta (care daca e sa fim seriosi vom realiza ca este cat se poate de efemera, si in majoritatea cazurilor s-ar gasi "n" persoane care sa-ti ia oricand locul) singura-ti urma lasata pe aceste meleaguri ale realitatii noastre va fi doar rezultatul unei iubiri "ca-n filme", si... poate ca nu intamplator am spus "ca-n filme" pt ca after all viata e scena pe care de voie sau de nevoie, bine sau execrabil, incercam sa dam o rezolutie unica rolului ce se doreste a fi doar al nostru...
Iar cand o parasim ce ramane?

Vorba cantecului foarte la moda zilele astea "the sound of missing you" sau poate intr-o traducere hazardata zgomotul singuratatii...
Eh! acum fiecare alege ce doreste, si cum gusturile nu se discuta... ma-ntorc la valsul meu, DANSEZI ? :)